Femeile mironosiţe şi femeile creştine - Predică la Duminica a treia după Paşti

   Pr. dr. Gabriel Valeriu Basa

Biserica a rânduit ca pericopele evanghelice care se citesc în Duminicile dintre Paşti şi Rusalii să ne amintească, în primul rând, de martorii Învierii. În rândul acestora - pe lângă Sfinţii Apostoli - au intrat şi câteva femei mironosiţe, a căror pomenire o facem în Duminica aceasta. 

Pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie ne aduce înainte purtarea plină de devotament a sfintelor femei care au slujit pe Domnul atât înainte, cât şi după moartea şi învierea Sa. Sfântul Evanghelist Marcu ne relatează că „în ziua cea din­tâi a săptămânii”, deci Duminica, după rânduiala iudeilor, dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele (Marcu 16, 1), câteva femei au plecat spre mormânt ca să ungă cu miruri sau cu miresme trupul lui Iisus, fapt pentru care s-au şi numit purtătoare de mir sau mironosiţe, fapt care a determinat ca această Duminică, în care facem pomenirea lor,  să primească numele de „a Mironosiţelor”. Sfântul Evanghelist Marcu menţionează trei nume de astfel de femei: Maria Magdalena , Maria lui Cleopa - mama lui Iacov, şi Salomeea, soţia lui Zevedeu şi mama celor doi fraţi, Iacov şi Ioan. În schimb, în Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Luca aflăm că mai erau şi alte femei, care au fost de faţă în momentele tragice ale răstignirii, morţii şi îngropării Domnului şi care după ziua sâmbetei, în prima zi a săptămânii, deci Dumi­nica, foarte de dimineaţă, au venit la mormânt cu miresmele pe care le pregătiseră (Luca 23, 55-56 şi 24, 1-10). Acestea erau: Ioana, Suzana, precum şi Maria şi Marta, surorile lui Lazăr.

Părintele Sofian: Cuvânt la Duminca Mironosițelor

Era un mare filozof şi un orator păgan, în timpul marilor Părinţi din veacul al patrulea, se chema Libanius, era orator vestit şi se prezentau [la el] studenţi ca Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare sau Grigorie Teologul şi alţi mulţi studenţi iluştri, creştini.

S-a informat (…), a aflat că toţi erau creştini şi mamele erau creştine. Și a spus într-un avânt de admiraţie: „Ce admirabile mame au creştinii! Cresc asemenea copii…“! Aşa ar trebui să spunem şi noi [despre] neamul românesc: „Ce admirabile mame are acest neam, de se ridică asemenea vlăstare, frumoase, luminoase, cinstite, cu toate insuşirile unui Om adevărat, scris cu O mare“!

Taina Mironosițelor, miresia tainelor

  

Nu vom găsi niciodată cuvinte din destul pentru a lămuri taina întânirii prăznuite în  Duminica aceasta, a femeilor mironosițe (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8). Cântarea Bisericii spune: „Pentru ce amestecați mirurile cu lacrimi, ucenițelor? Piatra a fost răsturnată, mormântul a fost golit; vedeți stricăciunea zdrobită de Viață, pecețile mărturisind deslușit aceasta; pe străjerii celor neascultători greu dormind; firea cea muritoare s-a mântuit în trup de Dumnezeu, iadul se tânguiește. Alergând cu bucurie, spuneți Apostolilor că Hristos, Cel Ce a omorât moartea, Cel întâi-născut din morți, va merge mai înainte de voi în Galileea”. (Vecernie, alcătuirea lui Cumula). Taina alergării acestora la mormânt, curajul de a străbate răceala primei dimineți în care ai conștiința că Dumnezeu a murit. Așa credeau femeile mironosițe, că Dumnezeu a murit. Nu ca altă dată, și acum, filosofii. Ei cred că  El a murit și se îngâmfă cu această afirmație. Ele nu! Ele credeau că a murit și aleargă purtând mir. Nu mai e nicio frică în ele. În fond, dacă e mort Dumnezeu, ce rău mai mare se poate întâmpla? Și amestecă lacrima cu mirul, durerea cu nădejdea, frica cu dragostea și credința.

Sfântul Luca al Crimeii – Predică rostită în Duminica Femeilor Mironosițe

“Astăzi Sfânta Biserică pomeneşte şi preamăreşte pe sfintele femei mironosiţe, primele martore ale invierii lui Hristos. A binevoit Domnul ca anume ele să-L vadă primele Inviat din morţi. Cine au fost aceste sfinte femei? De ce sunt numite mironosiţe? Acestea au fost femeile care L-au iubit cu toată inima pe Domnul Iisus Hristos, care I-au slujit cu multă grijă in toate nevoile vieţii Lui in trup, care impreună cu Apostolii invăţau, ascultând sfintele Lui cuvântări, pe care putem să le numim chiar femei-apostoli.

Pe una dintre ele si cea mai inflăcărată, Maria Magdalena, o numesc intocmai cu Apostolii.

Femeile mironosițe, binevestitoarele Învierii

Evanghelia Duminicii Mironosițelor vorbește despre grija de împlinire a celor cuvenite la moartea Dumnezeului Nemuritor, pe care au arătat-o niște femei pe care învățătura Lui le-a înviat.

Atunci ”venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15:43). A mai fost mare bărbat care a venit tot din Arimateea și s-a dus la muntele Efraim. Acesta era Prorocul Samuil. Iosif este menționat de toți cei patru evangheliști, mai ales în relatările despre îngroparea Domnului Iisus. Ioan îl numește ucenic al lui Iisus, dar ”într-ascuns” (Ioan 19:38). Luca îl numește bărbat ”bun și drept”, Matei, ”bogat” (27:57). Evanghelistul Matei nu precizează întâmplător că Iosif era bogat, doar așa, ca să arate că Domnul avea printre ucenicii Săi și bogați, ci ca să înțelegem cum a putut Iosif să ia trupul lui Iisus de la Pilat. Un om sărac și neînsemnat nu ar fi putut să se apropie de Pilat, care era reprezentantul Imperiului Roman.

Apostolia femeilor

De mare dar s-au învrednicit femeile mironosiţe. Lor li s-a arătat mai întâi Iisus cel înviat din morţi. Această cinste le-a venit de altfel ca un răspuns la credinţa şi statornicia ce au arătat-o în timpul răstignirii. Vai, ce lucru dureros s-a întâmplat în timpul răstignirii Domnului! Toţi L-au părăsit pe Domnul! Unii de frică, alţii din nerecunoştinţă. De frica iudeilor, fugiseră şi se ascunseseră până şi apostolii (afară de Ioan).

Petru, cel care se lăuda că va rămâne credincios chiar de s-ar lepăda toţi, s-a lepădat de frica unei slujnice. Singure femeile s-au ţinut pe urmele Domnului cu statornicie, până la sfârşit. Le vedem urmându-L pe Domnul în drumul cel grozav al ocărilor şi bătăilor… Le vedem plângând, la Crucea Lui, suferinţele Sale… Le vedem coborând de pe Cruce Preacurat trupul Domnului şi aşezându-L în mormânt. Le vedem aşteptând învierea Lui…

Uceniţele Domnului

Duminica a III-a după Paşti
(a Mironosiţelor)

Evanghelia de la Marcu 15,43 – 16,8)

15 ⁴³ Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. ⁴⁴ Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. ⁴⁵ Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. ⁴⁶ Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. ⁴⁷ Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. 16 ¹ Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. ² Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. ³ Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? ⁴ Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. ⁵ Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. ⁶ Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. ⁷ Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. ⁸ Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

† 8 aprilie - 14 ani de la nașterea în Ceruri a Părintelui Crăciun Opre, mărturisitor al ortodoxiei în temnițele comuniste, pătimitor în Experimentul Pitești

 Copilăria

Părintele Crăciun Oprea s-a născut în ziua de 17 iunie a anului 1925, în satul Cărăsău (Bihor), în apropiere de Munţii Codrului, din părinţii Crăciun Oprea şi Saveta Oprea. Bucuros şi sfânt ca o sărbătoare, i-a fost nu numai numele, dar şi obiceiul, căci toată viaţa sa Părintele a preţuit-o ca pe o sărbătoare şi şi-a desăvârşit-o prin vieţuire cinstită şi cuvioasă, dar şi prin grele pătimiri, ce i-au curățit sufletul ca aurul în topitoare. De la părinţii săi primeşte o aleasă educaţie creştină, plămădită cu bun simţ, cinste dar mai ales în frica de Dumnezeu. Despre copilăria sa şi bunăcuviinţa şi evlavia ţăranului român din satul său, Părintele Crăciun poveste aşa: „Sunt dintr-un sat oarecare, din Bihor, cu 500 de case; tot timpul tinereţii pe care l-am prins acolo ştiam că sunt numai 4 beţivi. Astăzi nu ştiu câţi sunt. Şi erau renumite numai 2-3 femei care nu erau cinstite. …În familiile noastre creştine când se lăsa post, şi de Sf. Maria şi de Postul Crăciunului era obiceiul să se spele cu leşie vasele şi se postea în timpul postului şi dacă aveai şapte vaci cu lapte, puneai laptele în oale de pământ şi în ajunul Crăciunului cei ce nu aveau vacă sau porc tăiat gustau din cele ce primeau de la cei ce aveau, ca în ziua de Crăciun să fie cu toţii fraţi şi cu poalele pline, şi cu Sf. Cuminecătură şi cu cele potrivite ca să fie toţi o familie. Această tradiţie se cuvine să o readucem noi”.

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica Floriilor

 Buchetul virtuților din post, lumini ale biruinței

Duminica a VI-a din Postul Mare (a Floriilor), Ioan 12, 1-18.

Sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este numită în popor și Floriile, de la florile pe care mulțimile și copiii le purtau în mână, aclamând intrarea în Ierusalim a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Domn și Împărat.

Evanghelia sărbătorii ne arată că Maria, sora lui Lazăr, ca semn de prețuire și de recunoștință pentru tot ceea ce Mântuitorul Iisus Hristos a făcut ca prieten al lui Lazăr, al Mariei și al Martei, a vărsat mir de mare preț pe picioarele Lui și le-a șters cu părul capului ei. Maria, sora lui Lazăr, este o altă femeie decât femeia păcătoasă despre care vorbește Sfântul Evanghelist Luca, pentru că pocăința femeii păcătoase nu s-a petrecut în Betania, ci în Nain. Semnificația nardului sau mirului de mare preț este deosebit de bogată. Când Iuda Iscarioteanul a întrebat: ‘Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor?’ (Ioan 12, 5), Mântuitorul Iisus Hristos a răspuns: ‘Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna’ (Ioan 12, 7-8). Mirul de mare preț ca simbol al îngropării Domnului Iisus Hristos a devenit în Biserică Sfântul Mir folosit pentru sfințirea Sfintei Mese din biserica nouă care închipuie mormântul Mântuitorului în care El a fost îngropat și din care El a înviat.

Să-l întâmpinăm și noi pe Hristos

                                                                                                          Pr. Crișan Traian

 

”Mulțime multă auzind că vine Iisus  a ieșit în întâmpinarea Lui”.   ( Ioan 12:12-19 )

Trei ani și mai bine, Domnul Iisus a vestit Evanghelia Împărăției și a săvârșit multe minuni, culminând cu învierea lui Lazăr. Acum se îndreaptă pentru ultima oară spre Ierusalim întâmpinat cu mult entuziasm de mulțime mare de oameni, care aștern în calea Lui hainele lor și ramuri verzi, salutând cu bucurie și strigând: ”Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de Sus” (Mt. 21,9).

Ce i-a îndemnat să facă acest lucru?

Despre intrarea Domnului în Ierusalim – Sfantul Ignatie Briancianinov

“Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului:

 iata, împaratul tau vine la tine drept si însusi mântuitor,

 blând si calare pe asin si  pe mânz tânar“

(Zah. 9, 9).

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Domnul a savârsit aceasta intrare ca împarat si biruitor, pentru a încununa slujirea sa cu nevointa hotarâtoare: calcarea mortii prin moarte, îndepartarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savârsit intrarea în cetatea împarateasca pe “mânzul asinei” (Ioan 12, 15), “pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut”, ca sa înapoieze omenirii vrednicia împarateasca pierduta de stramosul nostru, sa i-o înapoieze prin suirea pe cruce (Luca 19, 30).

E Duminica şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii

Duminica la Florii - Corul mixt al Parohiei ortodoxe din Simeria - Biscaria

Explicarea icoanei Intrarii Domnului in Ierusalim (Floriile)

Este zugravita ca icoana praznicala, singura pusa pe tetrapopodul obisnuit pentru inchinarea credinciosilor in ziua praznicului sau in catapeteasma, in sirul icoanelor praznicelor imparatesti. Pe peretii locasului de inchinare – in biserica – este zugravita in conca de nord a absidei naosului, in imediata vecinatate cu icoana Invierii (Voronet) sau in absida altarului – partea de sud (Dobrovat).

Intrarea Domnului in Ierusalim – fundamentare scripturistica a evenimentului

Icoana este descrisa de Sfintii Evanghelisti: „Iar cand S-a apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe in Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicindu-le: Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine.

Osana! Duminica a VI-a din Post (a Floriilor)

Evanghelia de la Ioan 12,1-18

¹ Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. ² Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. ³Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. ⁴ Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: ⁵ Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? ⁶ Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. ⁷ A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. ⁸ Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. ⁹ Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. ¹⁰

 Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. ¹¹ Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. ¹² A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, ¹³ au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! ¹⁴Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei”. ¹⁶ Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El şi că acestea I le-au făcut Lui.¹⁷ Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. ¹⁸ De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

Litera omoară, iar duhul dă viaţă (Predică la Duminica Floriilor)

Acum prăznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos: intrarea Lui sărbătorească în Ierusalim. În zilele acelea, cetatea era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Proroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să îl întâmpine sărbătoreşte.

Hristos Se ferise întotdeauna de cinstiri, poruncindu-le dracilor pe care îi scotea să nu dea de ştire că El ,este Fiul lui Dumnezeu, iar celor vindecaţi să nu povestească despre minunea vindecării lor. 

N-avem voie să ne aliem cu cei care azi strigă „Osana!” iar mâine: „Răstigneşte-L!”

 

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Din Evanghelia de la Ioan 12, 1-18 citire:

 „Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:

«Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-l fi dat săracilor?»

Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.

Tradiție vie pe Valea Mureșului: Taina Sfântului Maslu, săvârșită la Simeria-Biscaria

În Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Simeria-Biscaria, Protopopiatul Orăștie, a fost săvârșită joi, 2 aprilie, Taina Sfântului Maslu de către un sobor format din paisprezece preoți, veniți din parohiile învecinate. Evenimentul a continuat o tradiție de peste patru decenii, prin care preoții și credincioșii din localitățile de pe Valea Mureșului se adună în rugăciune comună.

La finalul slujbei, cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Alexandru Dascălu, de la Parohia Simeria Veche, iar părintele paroh Gabriel Basa a adresat mulțumiri preoților participanți pentru slujirea lor în mijlocul credincioșilor.

Această rânduială liturgică își are începuturile în anii ’80, fiind inițiată de vrednicul de pomenire părinte Ioan Sabău, mărturisitor al credinței în perioada regimului comunist. Cu sprijinul preoților din acea vreme, a fost stabilit un program prin care Taina Sfântului Maslu se săvârșește, în fiecare an, pe parcursul Postului Mare, în mai multe biserici din localitățile de pe Valea Mureșului.

Programul din acest an al săvârșirii Tainei Sfântului Maslu a fost următorul:

• Duminică, 1 martie – Bobâlna
• Luni, 2 martie – Simeria Șosea
• Marți, 3 martie – Banpotoc
• Joi, 5 martie – Rapolțel
• Luni, 9 martie – Simeria Centru
• Marți, 10 martie – Cărpiniș
• Joi, 12 martie – Rapolt
• Luni, 16 martie – Uroi
• Marți, 17 martie – Săulești
• Joi, 19 martie – Simeria Veche
• Miercuri, 25 martie – Boiu
• Joi, 26 martie – Folt
• Luni, 30 martie – Chimindia
• Marți, 31 martie – Totia
• Joi, 2 aprilie – Simeria-Biscaria

Slujbele au început, în toate aceste biserici, la ora 17:00.

Un element definitoriu al acestei tradiții, păstrat până astăzi, este faptul că nu se primesc bani pentru pomelnice, subliniindu-se astfel caracterul jertfelnic și autentic al slujirii preoțești.

Pentru credincioșii din zonă, Taina Sfântului Maslu este mai mult decât o slujbă: este o mărturie vie a credinței și o expresie a unității comunității. De peste 45 de ani, această tradiție adună generații întregi în rugăciune, oferind întărire sufletească în perioada Postului Mare.

La finalul fiecărei slujbe, credincioșii primesc câte un colăcel, gest de milostenie menit să vină în sprijinul celor care participă direct după programul de lucru, fără a avea posibilitatea de a lua masa.

Figura părintelui Ioan Sabău rămâne esențială pentru această tradiție. Născut în 1914, el a fost un adevărat „patriarh al hunedorenilor”, cunoscut pentru curajul mărturisirii credinței în vremuri de prigoană. A construit prima biserică din Vinerea, județul Alba, în plin regim comunist, și a rămas în memoria credincioșilor prin blândețea și înțelepciunea sa.

Prin viața și cuvintele sale – „Voi aveți puncte cardinale? Voi știți încotro mergeți?” - părintele Sabău continuă să inspire și astăzi, iar tradiția Sfântului Maslu rămâne un simbol al credinței statornice, al unității și al nădejdii pe Valea Mureșului.

mai multe fotografii aici: 

https://www.facebook.com/share/p/187u3p7r9q/

Taina Sfântului Maslu

 

Această Sfântă Taină a Maslului, care continuă în Postul Mare, este mai mult decât o slujbă – este o mărturie vie a unei tradiții de peste 45 de ani, ce unește credincioșii din mai multe parohii de pe Valea Mureșului într-o rugăciune comună.

Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere (1 Corinteni 4, 20

 

Care este această împărăţie a lui Dumnezeu despre care vorbeşte? Este împărăţia lui Dumnezeu care există în noi, care se descoperă în sufletul fiecărui creştin autentic încă de aici de pe pământ, şi nu doar după înfricoşătoarea Judecată a Domnului. Aşadar despre această împărăţie a lui Dumnezeu vorbeşte aici dumnezeiescul apostol. Şi această împărăţie a lui Dumnezeu în inima noastră „nu stă în cuvânt... ci în putere". Şi asta înseamnă că nu din cuvintele noastre se vede dacă participăm sau nu la viaţa dumnezeiască şi veşnică, ci din puterea duhovnicească. Şi dacă avem sau nu această putere o arată viaţa noastră, faptele noastre.

Sunt mulţi asemenea „ritori" care par puternici în cuvânt, care prin iscusinţa limbii atrag inimile oamenilor. Dar ale căror oameni? Ale celor care sunt fermecaţi de formele exterioare. Căci doar forme există în cuvintele acestor „ritori", doar forme şi nu putere, putere nu există deloc.

Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru (Luca 17, 21)

 

După cum este sădită floarea, după cum se alcătuieşte embrionul în pântecele mamei, în acelaşi chip tainic începe să devină realitate împărăţia lui Dumnezeu în sufletul creştinului. Şi taina aceasta este şi mai adâncă decât taina naşterii şi dezvoltării organismelor vii. Aici harul dumnezeiesc lucrează în inima însetată de adevăr, în inima care-L iubeşte pe Hristos. Acest har naşte în noi virtuţile şi ne conduce la desăvârşirea duhovnicească, care devine împărăţia lui Dumnezeu în noi. Nu ştim cum lucrează harul dumnezeiesc în inima noastră, deseori energiile lui sunt cu totul neobservate şi totuşi harul lucrează, lucrează neîncetat. Dumnezeu clădeşte neîntrerupt în sufletul nostru marea şi slăvita lui împărăţie. Nu există taină mai mare ca aceasta.

Programul Maslurilor în perioada Postului Mare

   

Duminică  01 martie Bobâlna

   Luni  02 martie Simeria Șosea

   Marți 03 martie Banpotoc

  Joi 05 martie Rapolțel

  Luni 09 martie Simeria Centru

  Marți 10 martie Cărpiniș

 Joi 12 martie Rapolt

 Luni 16 martie Uroi

 Marți 17 martie Săulești

Joi 19 martie Simeria Veche

 Miercuri 25 martie Boiu

Joi 26 martie Folt

Luni 30 martie Chimindia

Marți 31 martie Totia

Joi 02 aprilie Simeria Biscaria

Săvârșirea Tainei Sf. Maslu 

va începe, în toate Bisericile,  

la ora 17.00

       

Nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi? (Luca 9, 55)

 

Înfricoşător lucru este vrăjmăşia şi despărţirea dintre oameni. Samarinenii şi iudeii nu vorbeau între ei, dar o despărţire şi mai mare între oameni există în epoca noastră. Omenirea este împărţită în popoare şi state, încă şi între oamenii de acelaşi neam există separare în diferite grupuri sociale. Şi peste tot există vrăjmăşie, vrăjmăşie care îşi are cauza în diferenţele politice, sociale, culturale şi religioase care există între diferite popoare.

Nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi? (Luca 9, 55). Nu ştiţi că duhul creştinului este duhul iubirii pentru toţi oamenii, duhul unităţii şi armoniei, şi nu al despărţirii şi dividerii? Doar iubirea dumnezeiască îi poate uni pe oameni. Cred că şi mulţi dintre voi nu ştiţi ai cărui duh sunteţi.

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE ÎN PERIOADA POSTULUI SFINTELOR PAŞTI

 

PRIMA SĂPTĂMÂNĂ DIN POST, DE LUNI PÂNĂ JOI
 Ora 19.00  –  Canonul cel Mare

DUMINICA, PRAZNICE ÎMPĂRĂTEŞTI ŞI SĂRBĂTORI
Ora   8.30 – Utrenia
Ora   9.45 – Sfânta Liturghie
Ora 18.00 – Vecernia

MIERCURI

Ora 19.00 – Pavecerniţa mare

VINERI
Ora   8.30 – Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite
Ora 19.00 – Pavecerniţa mare

SÂMBĂTA
Ora   8.30 – Sfânta Liturghie           

Ora 10.00 – Pomenirea morţilor(Parastase)
Ora 18.00 – Vecernia

E nevoie de stăruinţă în înfăptuirea binelui

 

Trebuie să alegem drumurile vieţii noastre serios şi responsabil. Atunci când alegem drumul lui Hristos trebuie să ne gândim şi cu mintea şi cu inima dacă vom fi statornici pe acest drum pe care l-am ales, dacă suntem hotărâţi să urmăm drumul Crucii, drumul greu al durerii şi suferinţei. Când vedem că în inima noastră nu există statornicie, că într-o zi urmăm calea lui Dumnezeu şi în ziua următoare ne ademeneşte lumea, atunci să nu minţim în faţa lui Dumnezeu, zicând: „Da, Doamne", şi apoi să nu mergem.

Să nu fim ca acei oameni şovăitori care-şi părăsesc drumul. Să nu fim ca al doilea fiu, care a spus „Da, Doamne" şi nu s-a dus. Ci cu statornicie şi smerenie să urmăm calea lui Hristos şi să nu o părăsim.

Să ne revenim, să ne pocăim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu cu hotărârea de a-L urma. Să ne conducem deci paşii pe greul drum al Crucii. Amin.

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei
Cuvinte despre credinţă şi adevăr
Traducere din limba greacă: Cristian Spătărelu
Editura Egumeniţa 2021

Niciodată nu este târziu pentru a ne pocăi

 Niciodată, niciodată nu este târziu pentru ca omul să înceapă noua viaţă întru Hristos, drumul sfinţeniei, prin păzirea poruncilor. Chiar şi atunci când ne aflăm la sfârşitul vieţii noastre, avem putinţa să ne pocăim cu adevărat şi Dumnezeu să ne ierte toate păcatele pe care le-am făcut odinioară, oricât de multe ar fi fost, fiindcă Domnul doar asta aşteaptă, să ne pocăim.

Domnul, precum şi înaintemergătorul Lui, Ioan, îşi începe predica spunând: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 3, 2). Fiecare zi a vieţii noastre ne aduce mai aproape de Judecată, când pentru noi se va deschide sau se va închide pentru totdeauna împărăţia lui Dumnezeu. Să ne amintim asta şi să o avem mereu în minte. Să nu pierdem timpul, să nu ne risipim ultimele zile şi ore ale vieţii noastre. Fie şi la sfârşit să ne pocăim, pentru multele noastre păcate pe care le-am făcut odată, când ne-am risipit viaţa în zadar.

Cântarea dragostei

 

Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu (I Corinteni 13, 12). Toate cunoştinţele noastre, care acum ni se par atât de clare şi limpezi, nu sunt nimic altceva decât o lumină slabă într-o oglindă neclară. Iar atunci, când va veni vremea deplinei descoperiri, vom vedea adevărul faţă către faţă. Atunci vom avea cunoaşterea deplină, după cum ne-o va descoperi Dumnezeu. După cum despre Dumnezeu nu există nimic ascuns în lume, nu va exista nici pentru mine nimic ascuns, atunci le voi cunoaşte pe toate cu deplinătate. Iubirea ni le va descoperi pe toate.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea (1 Corinteni 13, 13). Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt viaţa noastră, cu acestea trebuie să trăim. Sunt sprijinul nostru, suflarea noastră. Însă să ţinem minte: deşi credinţa este mare şi nădejdea binecuvântată, mai presus de acestea este dragostea. Să dobândim dragostea lui Hristos, să ne curăţim inima şi să facem în ea loc dragostei. Amin.

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei
Cuvinte despre credinţă şi adevăr
Traducere din limba greacă: Cristian Spătărelu
Editura Egumeniţa 2021

Fiecare va primi după faptele sale

 Fiecare va primi după faptele sale şi după măsura curăţiei pe care o are în inimă. Domnul venea la apostolii Lui, venea la mucenici atunci când sufereau chinuri neînchipuite, şi îi întărea. Vine şi acum şi sălăşluieşte în inima oamenilor lipsiţi de răutate şi curaţi. Va veni la sfârşitul vieţii noastre, când sufletul fiecăruia se va despărţi de trup. Venea la apostoli atunci când, după multe chinuri, sufletul lor părăsea trupul, întrucât toţi apostolii, în afară de Sfântul Ioan Teologul, au avut sfârşit mucenicesc. Venea ca să le întâlnească sufletul. La fel va veni să întâlnească sufletele oamenilor buni, drepţi şi curaţi.

Nu sunt suficiente doar faptele bune

 

Dacă credinţa în Dumnezeu şi iubirea pentru El este cea dintâi şi cea mai importantă poruncă a Legii; dacă a doua poruncă despre iubirea aproapelui izvorăşte din prima şi dacă iubirea aproapelui îşi ia puterea din iubirea de Dumnezeu, atunci asta înseamnă că pentru ca omul să se mântuiască trebuie să-L iubească din toată inima pe Dumnezeu, fiindcă aceasta este cea dintâi şi cea mai importantă poruncă a Legii.

Dacă nu credem din toată inima în Dumnezeu, dacă nu ne botezăm, dacă nu ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, atunci mântuire pentru noi nu există.

însă împărăţia lui Dumnezeu este ceva care se câştigă prin strădanie şi Domnul spune: împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea (Matei 11,12).

Noi ne putem da viaţa pentru Domnul?

 

Cu toţii ştiţi bine că există mii de mucenici ai lui Hristos care, urmându-I pilda, şi-au dat viaţa pentru numele Său. Au suferit mucenicii pe care doar mintea diavolească a vrăjmaşilor lui Hristos le putea născoci. Ar fi putut să-şi salveze viaţa, şi totuşi şi-au jertfit-o pentru credinţa lor. Dacă s-ar fi lepădat de Hristos şi ar fi adus jertfe idolilor, le-ar fi fost date toate bunătăţile pământului, însă, cu toate acestea, şi-au dat viaţa. Nu cumva nu le-a fost dată înapoi, după cum i-a fost dată înapoi şi Domnului Iisus Hristos? Le-a fost dată înapoi, iar acum, în jurul tronului Preaînaltului Dumnezeu, îl slăvesc pe Acela şi se bucură cu o bucurie negrăită şi nesfârşită. Îndată ce şi-au dat viaţa au luat-o înapoi, pentru a se bucura de ea în vecii vecilor.

Ştiinţa şi religia

 

Suntem siguri că în afara lumii materiale există lumea duhovnicească, care cu siguranţă este infinită şi incomparabil mai înaltă. Credem în existenţa fiinţelor duhovniceşti, care au cuget mult mai adânc decât noi, oamenii. Credem din toată inima că mai presus de lumea duhovnicească şi cea materială există un Dumnezeu Mare şi Atotputernic.

Lucrul de care ne îndoim este dreptul ştiinţei de a cerceta prin metodele ei lumea duhovnicească. Fiindcă lumea duhovnicească nu poate fi cercetată prin metodele cu care cercetăm lumea materială. Aceste metode sunt total nepotrivite pentru a cerceta cu ele lumea duhovnicească.

De unde ştim că există lumea duhovnicească? Cine ne-a spus că există? Dacă ne-ar întreba oamenii care nu cred în revelaţia dumnezeiască, le-am răspunde: „Inima noastră ne-a spus-o".

DESPRE SPOVEDANIA PURUREA LUMINĂTOARE

 

ŞI CUM SĂ NE OSTENIM SPRE TOATĂ FAPTA BUNĂ, PRIN SMERENIE

Fraţilor, părinţilor şi fiii mei sufleteşti. După obicei, iarăşi încep să vă grăiesc cuvântul smereniei mele, cu toate că şi acesta este rece, căci nu are căldura faptelor bune. Voi, însă, împliniţi lipsa cu faptele voastre cele bune. Căci să mă credeţi, fiilor, precum am zis de multe ori şi chiar şi acum zic, frică şi cutremur mă cuprinde, socotind nevrednicia mea şi că mă numesc părintele vostru, eu care nu sunt vrednic nici ucenic a mă chema. Voi sunteţi părinţii mei şi iubiţii mei fraţi şi prin voi nădăjduiesc să mă mântuiesc. Drept aceea, măcar că sunt aşa ticălos, dar pentru că vă doresc mântuirea , mă silesc a grăi către voi cu dragoste şi cu sfătuire. Iată zile bune şi vreme de lucrare, ca să cercetăm pe Dumnezeu.

Către cei ce urmează a fi luminaţi ( V )

 41. Chiar dacă cineva are vreun duşman, să se împace cu el, punând în mintea sa de ce fel [de daruri] va avea parte de la Stăpân el, cel cufundat în atâtea păcate, şi să-i ierte aproapelui pornirile contra sa. Căci zice: „fiecare dintre voi să nu gândească rău faţă de aproapele în inima sa” (Zaharia 8, 17). Dacă cineva are vreun contract şi multe dobânzi [de primit], să le rupă. Căci zice: „rupeţi contractele nedrepte” (Isaia 58, 6). Într-un cuvânt, fiecare să aducă mai întâi cele din partea sa, ca să primească cu multă largheţe cele din partea Stăpânului.

42. Şi mai întâi de toate instruiţi-vă limba să se cureţe de jurăminte. Nu vorbesc [doar] de jurămintele false, ci şi de cele formale şi uşuratice care sunt spre paguba celor ce le fac. Căci zice: „S-a spus să nu juri strâmb. Eu însă vă spun să nu vă juraţi deloc” (Matei 5, 33-34). Ai auzit: „să nu juri deloc”? De acum abţine-te să mai iscodeşti legile Stăpânului, încrede-te în Cel Ce a poruncit şi curăţeşte-ţi în întregime 52 mintea.

Către cei ce urmează a fi luminaţi ( IV )

 31. Cel ce imită blândeţea Stăpânului nu se mânie, nu se ridică împotriva aproapelui. Chiar dacă cineva îl va lovi, îi va spune: „dacă am vorbit rău, dă mărturie pentru [acest] rău, dar dacă [am grăit] bine, de ce mă baţi?” (Ioan 18, 23). Chiar de-l va numi demonizat, îi va răspunde: „eu demon nu am”; şi nimic din cele ce vin asupra-i nu-l va putea vătăma. Unul ca acesta dispreţuieşte toată slava acestei vieţi 40 şi nimic din cele ce se văd nu-l va atrage. Fiindcă el va dobândi alţi ochi. Cel ce este smerit cu inima niciodată nu va putea privi cu ochi rău bunurile aproapelui. Unul ca acesta nu va fi răpitor, nici lacom, nici nu va pofti vreun lucru, ci va risipi chiar şi cele ale sale, arătând multă compătimire faţă de semenul de aceeaşi fire. Unul ca acesta nu sapă căsnicia altuia, căci venind sub jugul lui Hristos şi învăţând să fie blând şi smerit cu inima, va avea întreaga virtute 41 şi va păşi pe urmele Stăpânului.

32. Să venim sub jugul cel bun şi să ridicăm povara cea uşoară, ca să putem găsi şi odihna. Cel ce vine sub jug e dator să uite orice veche obişnuinţă şi să aibă o atenţie fină a ochilor 42 . „Căci cel ce se uită la femeie ca s-o poftească, deja a făcut adulter cu ea în inima lui”; încât este nevoie de asigurare sporită pentru simţul văzului, ca nu cumva prin el să se urce moartea. Şi nu numai pentru ochi, ci şi pentru limbă, de mare atenţie este trebuinţă. „Mulţi au căzut - zice - sub ascuţişul săbiei, dar nu atâţi câţi au căzut datorită limbii” (Înţ. Sir. 28, 19). [ Şi aşa], punem frâu şi celorlalte patimi care se nasc de aici, aşezăm mintea în linişte, îngrădim partea irascibilă, mânia, pomenirea răului, duşmănia, invidia, pofta nesăţioasă, toată desfrânarea, toate faptele cărnii, care sunt: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea, idolatria, fermecătoria, duşmănia, cearta, pizma, beţia, chefurile.

Către cei ce urmează a fi luminaţi ( III )

 

21. Şi în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Cel Unul-Născut, Care întru toate este asemănător şi egal cu Tatăl şi având neschimbată asemănare cu El, de o fiinţă [cu Tatăl] şi cunoscut în propriu-I ipostas, Care se naşte din El în chip negrăit şi este înaintea timpului, Făcătorul tuturor veacurilor, Care în vremurile din urmă, pentru mântuirea noastră, a luat chip de rob şi S-a făcut om şi a trăit împreună cu firea omenească 29 şi a fost răstignit şi a treia zi a înviat.

22. Căci voi trebuie să aveţi fixate în minte cu maximă acurateţe acestea, ca să nu fiţi pradă uşoară înşelăciunilor diavoleşti, ci, dacă adepţii lui Arie vor să vă pună piedici, să ştiţi cu exactitate că trebuie să vă protejaţi auzul de vorbele lor şi să le răspundeţi cu îndrăzneală, arătându-le că Fiul este asemenea 30 după fiinţă cu Tatăl. Căci El Însuşi este Cel Care a zis: „după cum Tatăl scoală morţii şi-i face vii, tot aşa şi Fiul îi face vii pe cei care vrea” (Ioan 5, 21); şi prin toate arată că are o putere egală cu Tatăl. Dacă din alt flanc Sabelie vrea să strice dogmele cele sănătoase, confundând ipostasurile, închide-ţi auzul şi faţă de acela, iubite, învăţându-l că una este fiinţa Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, trei însă ipostasurile. Căci nici Tatăl nu poate fi numit Fiu, nici Fiul Tată, nici Duhul Sfânt cu alt [nume] decât acesta, ci fiecare, rămânând în propriul ipostas, are o putere egală.

Către cei ce urmează a fi luminaţi ( II )

 11. Ai văzut bunătatea Stăpânului? Prin urmare, nu în zadar şi pe degeaba, când am început acest cuvânt, am numit cele ce se întâmplă [acum] nuntă duhovnicească. Căci şi în cazul nunţii sensibile, nu se poate în alt mod ca o tânără să se unească cu bărbatul, dacă nu uită de părinţi şi de doică şi nu-şi mută cu totul voia 13 ei spre mirele cu care urmează să se însoţească. De aceea şi fericitul Pavel, aplecându-se cu stăruinţă asupra acestui cuvânt, a numit faptul taină. Căci zice: „pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia lui şi vor fi cei doi un singur trup” (Efeseni 5, 31); şi după ce a primit în minte puterea acestui fapt 14 , uimindu-se, a strigat zicând: „taina aceasta mare este” (Efeseni 5, 32) 15 .

12. Şi, într-adevăr, este mare! Căci ce cuget omenesc poate să priceapă firea acestui lucru? Şi cum nu s-ar uimi cineva, dacă ia aminte la faptul că o copilă hrănită [până atunci] cu lapte şi crescută în iatac, care a avut parte de atâta grijă din partea părinţilor până a crescut, când vine ceasul nunţii, deodată, într-o singură clipită, uită şi de durerile mamei şi de orice altă grijă, uită de obiceiurile [familiei] şi de legătura dragostei, şi simplu spus [uită] de toate,

Către cei ce urmează a fi luminaţi ( I )

 

1. Clipa de faţă este a bucuriei şi veseliei duhovniceşti. Căci iată, ne stau înainte doritele zile ale nunţilor duhovniceşti. Fiindcă nu greşeşte cineva dacă numeşte „nuntă” ceea ce se întâmplă acum, şi nu numai nuntă, ci şi înrolare minunată şi preaslăvită. Şi să nu socotească cineva că sunt nepotrivite cele spuse, ci să-l audă pe fericitul Pavel, dascălul lumii, care, folosindu-se de aceste amândouă modele 1 , zice: „V-am logodit pe voi unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită” (II Cor. 11, 2); iar în altă parte, după ce descrie armele ca pentru nişte soldaţi ce se avântă la război, zice: „îmbrăcaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6, 11).

2. Astăzi se face bucurie în cer şi pe pământ. Căci dacă pentru un singur păcătos care se pocăieşte se face atâta desfătare, cu cât mai multă bucurie nu se face îngerilor şi arhanghelilor şi tuturor puterilor de sus şi tuturor celor de pe pământ, pentru atâta mulţime care, într-un suflet, dispreţuieşte cursele diavolului şi râvneşte să se înscrie în turma lui Hristos?

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE

 DUMINICĂ

        Ora  08.30 – Utrenia
        Ora  09.45 – Sfânta Liturghie
        Ora  18.00 – Vecernia
 

VINERI

         Ora  08.30 – Sfânta Liturghie                                                                                        
 

SÂMBĂTA

         Ora  10.00 – Pomenirea morţilor(Parastase)     
         Ora  18.00 – Vecernia

 
PRAZNICE ÎMPĂRĂTEŞTI ŞI SĂRBĂTORI

 Seara din ajunul sărbătorii – Ora 18.00
– Vecernia / Acatistul Sărbătorii
        Ora  08.30 – Utrenia                                          
        Ora  09.45 – Sfânta Liturghie
        Ora  18.00 – Vecernia / Acatistul Sărbătorii

TAINA SFÂNTULUI MASLU

În prima și în a treia zi de vineri din lună
Ora  18.00                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           
Pentru săvârşirea celorlalte Sfinte Taine sau Ierurgii contactaţi preoții bisericii.

Ziua Domnului!

 

Iată ziua Domnului vine nevindecată de iuțime și de mânie, ca să facă lumea pustie și pre păcătoși să piarză dintr’însa (…) Și vor fi cei rămași cinstiți mai vârtos decât aurul cel nelămurit, și omul mai cinstit va fi decât piatra Sapfirului. /Isa. 13:9,12/

Mulți oameni nu simt existența văzduhului până ce nu începe să bată vântul. Alții nu se gândesc la lumină până ce nu se lasă întunericul.

Așa și mulți Creștini, nici nu au simțit că este Dumnezeu, până ce nu s’a ridicat viforul acestui război; nici nu s’au gândit la Dumnezeu în vremea în care asupra lor lumina pacea și zâmbea fericirea. Dar când s’a pornit viforul războiului și, împreună cu acesta, s’a lăsat întunericul tuturor răutăților, atunci și-au adus aminte de Dumnezeu; nu numai atât, ci nici la celelalte lucruri nu se puteau gândi afară de Dumnezeu.

Sfânta Scriptură este fără de greșeală.

 

În Sfânta Scriptură se află înscrise și aceste cuvinte ale Domnului, pline de mustrări pentru poporul Israilitean: Două și rele a făcut norodul Meu: M-au părăsit pre Mine, izvorul apei vieții, și și-au săpat luiși fântâni surpate, carile nu vor putea ținea apă. /Ier. 2:13/

Sfânta Scriptură este fără de greșeală. Ea este rânduiala Cosmosului, lăsată de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se lămurește rostul fiecărui om și fiecărui neam. Tot cuvântul dumnezeiesc din această sfântă Carte a Cărților este și descoperire a adevărului, și dreptar în viață. Toată civilizația modernă nu a izbutit să clintească nici măcar un cuvânt al Sfintei Scripturi. Toată știința Europeană nu e în stare să înlocuiască nici măcar o poruncă a Domnului.

Se vor scrie cărți peste cărți despre pricinile destrămării Iugoslaviei, dar nu vor putea arăta limpede cele ce în Sfânta Scriptură se spun într’o singură propoziție.