Lacrimile unei mame

Întotdeauna m-am întrebat: ce se întâmplă cu un om când ajunge să-și deteste mama, când nu vrea s-o mai vadă, o ocolește, o discreditează sau nici măcar nu mai este interesat de viața ei? Cât de mult poate fi schimonosit de ură și nerecunoștință  sufletul unui om încât este capabil să uite mâinile care l-au legănat, glasul care i-a mângâiat scâncetul copilăriei? Cum să neglijeze pe cea care „a trezit de multe ori îngerii” ca să-l vegheze?

Evanghelia despre femeia cananeancă rânduită a fi citită duminica aceasta ne readuce  în memorie dragostea și jertfa, lacrima și suferința, dorul și bucuria fiecărei mame căci într-un fel sau altul se aseamănă cu personajul evanghelic îndrăgit și apreciat de Mântuitorul Hristos, Care privind la credința și stăruința ei i-a tămăduit copila bolnavă. Și, la drept vorbind, în strigătul zbuciumatei mame, nu vedem noi oare strigătul, rugăciunea tuturor mamelor noastre? Aflaţi mai multe »