Ţi-aş mulţumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spus
dar treaz, Recunoştinţã, oricât le caut, nu-s!
M-aş revãrsa-n cuvinte ca armonia-n cânt
dar gândul meu le cautã, le cautã şi nu sunt!
Ci numai în Tãcerea înaltã cât un steag
şi cât o mare-ncape întreg cuvântul drag.
Primeşte-l cã din largul de însorit hotar
Ţi-l nalţ ca pe-o mireasmã spre cel mai sfânt altar!
de Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!