Când mintea ne este slobodă de patimi, firea noastră, scâlciată prin cădere, se întoarce din nou la cea dintâi a sa frumuseţe. De suntem după chipul lui Dumnezeu, descoperirile devin fenomene fireşti. Calea creştină este a ne umple mintea şi inima de cea mai înaltă cunoaştere a lui Dumnezeu.
Numai printr-o îndelungă cercare, ce poate ţine luni şi ani, vom putea dobândi puţin câte puţin o atitudine creştinească în rugăciune.
Fiţi nebuni, nebuni ca adevăraţi nevoitori! De ce nebuni? Pentru că a fi creştin înseamnă a trăi în două planuri în acelaşi timp: prezentul şi veșnicia. Repet: să ne sporim acum luarea-aminte spre a clădi viaţa noastră.
Păziţi toate acestea în cugetul vostru, şi viaţa voastră va fi plină de încântare, nu numai în fiece zi, ci şi în fiece clipă.
Nu uitaţi cuvintele acestea. Dumnezeu v-a dat vreme spre a vă zidi veșnica mântuire. Să nu o risipiţi!
Părintele Sofronie
Extras din ”Din viaţă şi din Duh”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pag. 58-59
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!