[Fapte 9, 20-31; In. 15,17 - 16/2].
Atunci când Sfântul Pavel a
început să propovăduiască în Damasc, toţi se minunau, zicând: „Nu este,
oare, acesta cel ce prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume?".
Şi totdeauna se întâmplă aşa: cei din mijlocul cărora cineva se întoarce de
la necredinţă la credinţă, ori de la păcat la virtute, se miră: „Ce s-a
întâmplat cu el?
Totul mergea la el după tipicul nostru si deodată s-a
schimbat cu desăvârşire: şi graiul, şi privirea, şi mersul, si gândirea, şi
faptele, şi locurile unde umblă sunt altele". Aici e ca şi cum ar fi mers
cineva spre apus şi deodată s-ar fi întors către răsărit. Aceste două feluri
de viaţă sunt potrivnice şi nu se împacă laolaltă. Cel ce va vrea să le
îmbine ori să-şi împartă viaţa între ele îşi va pierde si timpul, şi ostenelile
fără nici un spor. Ce mai întovărăşire! Numai cei ce nu înţeleg cum stau
lucrurile pot spune: „Pentru ce s-a schimbat aşa, deodată!?".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!