Mândria poate acționa într-un mod subtil, pe care omul lipsit de experiența vieții duhovnicești nu-l observă. De pildă, ea se manifestă indirect atunci când cel cu pricina nu poate răbda îngâmfarea altui om bolnav de mândrie.
Această patimă își are obârșia în necunoștința de Dumnezeu: „Cine-L cunoaște pe Dumnezeu așa cum trebuie El cunoscut, cel care știe cât de mult S-a smerit pe Sine Fiul lui Dumnezeu, nu se va mândri, ci se va mândri cel ce nu știe asta”.
Surse ale mândriei pot fi, de asemenea, cunoștințele și darurile neînsoțite de dragoste. De pildă, pe timpul Sfântului Apostol Pavel, creștinii Bisericii din Corint se mândreau unul față de altul cu harismele lor duhovnicești și se întreceau în cunoștințe filosofice. Mândria care le îmbolnăvise sufletele a pricinuit numeroase neorânduieli în Biserică. (Ieromonahul Ambrozie Ermakov)
(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 62
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!