27 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 

 „Ascultă, fiule, şi fii înţelept şi-ţi îndreptează gândurile inimii tale" (Pilde 23, 19). 

Din inimă ies necontenit gânduri: uneori bune, însă în cea mai mare parte rele. Celor rele nu trebuie nicicum să le urmăm; dar nici pe cele bune nu trebuie să le împlinim întotdeauna - se întâmplă ca gândurile care sunt bune în sine să nu fie potrivite în anumite împrejurări. Iată de ce ni se porunceşte să luăm aminte la noi înşine, să căutăm la tot ce iese din inimă; ce este rău să lepădăm, ce este bun să cercetăm, făcând doar ceea ce se va arăta a fi bun cu adevărat. Cel mai bine este însă a închide inima astfel încât din ea să nu iasă şi în ea să nu intre nimic fără îngăduinţa minţii, pentru ca mintea să premeargă în toate, rânduind mişcările inimii: dar mintea devine astfel numai atunci când este mintea lui Hristos. 

Asta înseamnă să-ţi uneşti mintea şi inima cu Hristos şi totul înlăuntrul tău va fi aşa cum trebuie.

Sfântul Teofan Zavoratul /Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an

26 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 

„Strigă tare", îi zice Domnul sfântului prooroc Isaia, „nu te opri", dând în vileag nelegiuirile poporului Meu. Dar ce făcea poporul? „Ei Mă caută, doresc apropierea de Dumnezeu." Dar este asta, oare, un păcat? Tocmai asta era dator să facă. Da, aşa este, dar necazul este că nu o fac aşa cum se cuvine, ci aşteaptă să îşi atingă ţelul numai prin post, fără a se îngriji de faptele dreptăţii şi dragostei. „Şi postul îmi e plăcut", grăieşte Domnul, „însă postul (adevărat este cel) la care oamenii, smerindu-şi trupul, adaugă şi iertarea jignirilor, a datoriilor, hrănirea celor flămânzi, găzduirea celor lipsiţi de adăpost, îmbrăcarea celor goi. Când toate acestea se vor adăuga postirii, căutarea Mea şi apropierea de Mine vor avea spor"; „atunci va ieşi de dimineaţă lumina ta,... şi slava Domnului te va înconjura. Atunci vei striga, si Domnul te va auzi; şi încă grăind tu, va zice: aici sunt!... Si va fi Dumnezeul tău cu tine pururea" (Is. 58,1-11).

 Sfântul Teofan Zavoratul /Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an

25 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

„Cel ce-şi astupă urechile sale ca să nu audă pe cel sărman va striga şi el şi nu va fi cine să-1 audă" (Pilde 21, 13). 

Şi ne mai minunăm adesea: „De ce Domnul nu ascultă rugăciunile noastre?". Iată pricina! 

Pentru că s-a întâmplat, pesemne, să ne astupăm urechile când ne ruga vreun nevoiaş: iată că nici Domnul nu ne ascultă pe noi. Dar încă nu e mare necaz dacă nu suntem ascultaţi când ne rugăm pentru vreun folos vremelnic; necazul adevărat va fi de nu ne va asculta Domnul când ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre. Si nu ne va asculta dacă plângerea pe care o îndreaptă către Dânsul cei trecuţi de noi cu vederea va fi mai puternică decât rugăciunile noastre. Trebuie să ne grăbim a preîntâmpina această nenorocire grozavă, urmând pilda lui Zaheu, care pentru înţeleptele sale hotărâri a auzit de la Domnul: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia" (Lc. 19, 9).

 Sfântul Teofan Zavoratul /Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an

24 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 Acestea zice Domnul: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învaţă pe tine cele de folos, care te duce pe calea pe care trebuie să mergi. O, de-ai fi luat aminte la poruncile Mele! Atunci, pacea ta ar fi fost ca un râu, iar dreptatea ta - ca valurile mării; şi ca nisipul s-ar fi înmulţit sămânţa ta, iar fiii pântecelui tău - ca ţărâna pământului: nu s-ar fi stins, nici ar fi pierit numele ei înaintea Mea"5 . 

Cu ce condiţie? „Ieşiţi din Babilon" (Is. 48,17-20)! 

Babilonul este chipul păcătoşeniei de toate felurile. Părăseşte păcatul, întoarce-te către Domnul cu toată inima ta, şi El nu va pomeni fărădelegile tale, va da uitării toate nedreptăţile tale. Iarăşi vei fi primit în mila Lui, şi atunci nu-ţi va rămâne decât să umbli numai în calea pe care te va învăţa El, ca pacea ta lăuntrică să fie ca un râu, cugetările cele bune ale inimii tale ca nisipul, iar roadele faptelor tale bune ca ţărâna pământului.

5 Potrivit traducerii ruse - n. tr

Sfântul Teofan Zavoratul /Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an

23 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 

 „Tu, Doamne, aprinzi  făclia  mea,  Dumnezeul

meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).

 

Arătând lucrările, rezumând binefacerile şi subliniind puterile rugăciunii, un mare povăţuitor în viaţa duhovnicească scria: Când e vie, rugăciunea mişcă inima prin Duhul Sfânt. Atunci are trei lucrări: 1. dă omului puterea prin care lucrează cele ce trebuie împlinite (poruncile, virtuţile, faptele bune), 2. dă omului învăţătura celor duhovniceşti şi 3. îndemnul la luptă   pentru   cele   ce   trebuie   împlinite,   mângâierea   şi mulţumirea pentru cele împlinite. Astfel aduce sub înrâurirea Duhului Sfânt puterea, învăţătura şi mângâierea.

Având atâta răsplătire, atâtea binefaceri şi atâtea roade, este lucru firesc şi dumnezeiesc să ne folosim neîncetat, ca de răsuflare, de puterea rugăciunii, iubiţi şi binecuvântaţi creştini. „Să se lipească numele lui Iisus, prin rugăciune, de răsuflarea ta şi de toată viaţa ta” - spune Isihie Sinaitul.

22 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 „Tu, Doamne, aprinzi  făclia  mea,  Dumnezeul

meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).

 

Prin rugăciune întărim virtuţile, liniştim inima, susţinem trezvia şi îmbogăţim lumina minţii, mai ales prin rugăciunea lui Iisus. Precum am mai spus şi altădată, când am mai vorbit despre rugăciune, amintim şi acum că rugăciunea lui Iisus constă din chemarea Mântuitorului printr-un singur cuvânt: „Iisuse!”... „Iisuse!”; ... prin două cuvinte: „Iisuse miluieşte-mă!” sau prin mai multe cuvinte, rostite neîncetat şi cu atenţie neîmprăştiată: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Rugăciunea aceasta are darul să susţină trezvia minţii, să lumineze văzduhul inimii, să cultive atenţia şi evlavia, să vădească dorirea noastră de trăire necontenită în prezenţa lui Dumnezeu. „Precum ploaia cu cât mai mult cade pe pământ, cu atât îl înmoaie mai mult, aşa şi sfântul nume al lui Iisus, strigat de noi fără gânduri, cu cât îl chemăm mai des, înmoaie pământul inimii noastre şi îl umple de bucurie şi veselie”.

va urma

preot Ilarion V. Felea - Spre Tabor, vol. III, Luminarea, edit. Crigarux, Piatra Neamţ, 2008

21 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

  „Tu, Doamne, aprinzi  făclia  mea,  Dumnezeul

meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).

 

Rugăciunea smereşte inima în faţa lui Dumnezeu, fereşte de păcat, ajută să ne înnoim viaţa şi să creştem în virtuţi şi fapte  bune.  Rugăciunea  alungă  demonii  gândurilor  rele, luminează ochiul inimii, atrage mila şi iertarea lui Dumnezeu, aprinde focul harului, încălzeşte iubirea, întăreşte sufletul şi ne ridică pe aripile evlaviei până la cer. Prin rugăciunea făcută din inimă, cu atenţie desăvârşită, primim lumină şi linişte în suflet, în minte şi în privire; primim putere, căldură, bucurie şi viaţă duhovnicească. Când a ajuns la Roma, Apostolul Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi prin aceasta s-a îmbărbătat (FA. 28, 15), s-a întărit în virtute. Ca şi el, toţi avem trebuinţă de rugăciuni, ca prin puterea ei duhovnicească să ne putem întări zi de zi în lucrarea virtuţilor şi a poruncilor lor.

Cine se roagă este un om bun, un om care mereu se îmbunătăţeşte. Este o legătură strânsă între rugăciune şi omul bun - sau cum spunea un mare artist (maestrul George Enescu):   corelaţii   strânse   „între   rugăciune   şi   onestitatea cugetului”.

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a din Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca)

 

Iubirea față de Dumnezeu ne aduce iertare de păcate

Duminica a V-a din Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca)

Evangheliile rânduite de către Biserică pentru a fi citite în duminica a V-a sunt ca o lumină pentru sufletul nostru în această perioadă a Postului Mare. Avem două citiri din Evanghelie care se explică în felul următor: până în secolul al XI-lea, în duminica a V-a din Post nu era pomenită și Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, ci era o duminică în care accentul se punea pe smerenie. De aceea, prima Evanghelie, cea după Sfântul Evanghelist Marcu (10, 32-45), ne arată cererea celor doi ucenici ai Domnului Hristos, Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, de-a sta unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui, în slava Lui, tocmai în momentul în care Mântuitorul vorbea despre viitoarele Sale pătimiri, și anume că Fiul Omului va fi dat pe mâna păgânilor și pe mâna mai-marilor cărturarilor și fariseilor care Îl vor batjocori, Îl vor omorî, iar El, Fiul Omului, va învia a treia zi.

Dorința de slavă a ucenicilor este temperată de smerenia Domnului

La Duminica a cincea din Postul Mare – Sfantul Teofan Zavoratul

 

Acum e proslavita Sfânta Maria Egipteanca, dintre marile pacatoase o mare dreapta.

 

Asadar, bucurati-va, pacatosilor! Va e deschisa nu numai usa pocaintei, ci si camara slavei! Uitati-va ce era Maria si ce a ajuns, si însufletiti-va spre a alerga cu barbatie pe calea ei.

Domnul a chemat-o, ea s-a sculat si a mers – si mergând, nu s-a mai întors sa priveasca înapoi. Si pe noi toti ne cheama acum Domnul – si cine n-a raspuns la aceasta milostiva chemare a Lui ? Aproape toti s-au pregatit pentru primirea sfintelor Taine, s-au spovedit si s-au împartasit, adica au raspuns chemarii si s-au sculat. Deci, sa mergem acum neabatut si pe calea pe care a mers Maria, ca sa ajungem si acolo unde a ajuns ea în cele din urma.

Sfânta Maria, pocaindu-se, a lasat tot si, trecând Iordanul, petrecând acolo în pustie vietuire cumplit de aspra, s-a curatit de patimi si s-a mântuit. Iata pilda! Pregatiti-va sa-i urmati.

Duminica a-V-a din Postul Paştelui Cuvioasa Maria Egipteanca

  Preot  Dumitru Dospin

Viaţa Mariei Egipteanca a fost scrisă de Sofronie patriarhul Ierusalimului într-o carte a sa.
 

Povestirea începe cu un monah îmbunătăţit pe nume Zosuma care a ajuns la o anumită stare de îmbunătăţire şi care dorea să fie desăvârşit. Şi, ne spune istorisirea, a plecat acest monah în pustiu după ce mai întâi a primit semn de la Dumnezeu unde anume să meargă, şi a ajuns într-o mânăstire. După un timp a plecat din acea mânăstire şi a ajuns pe malul unui râu unde a văzut o femeie care umbla doar în zdrenţe şi care voia să fugă de el. La strigătul său femeia a s-a oprit şi cerându-i haina să se acopere ea l-a strigat pe nume. Surprins că îi cunoaşte numele, Zosima a cerut binecuvântare de la aceasta convins fiind că femeia este mult mai desăvârşită decât el. La rândul ei, femeia a cerut ea binecuvântare de la Zosima sub pretext că este preot şi că are darul preoţiei. Ascultând acest lucru şi descoperindu-i-se şi taina aceasta, că l-a recunoscut prin dar că este preot, mai mult s-a uimit. Surprinderea a fost şi mai mare atunci când a văzut că femei din faţa sa a început să se roage Iar ea, ridicându-şi ochii ridicându-şi mâinile şi, rugându-se, a văzut că trupul ei se înălţa în văzduh. Cu atât mai mult s-a cutremurat Zosima, şi cu atât mai mult a stăruit să-l binecuvinteze acea femeie. Şi ea l-a binecuvântat. Copleşit, bătrânul s-a aruncat la pământ întrebându-o cu lacrimi să-şi descoperea taina ei adică cine este şi cum a ajuns la această stare. Şi, ea i-a descoperit taina.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Predică la Duminica a V-a din Post – a Sfintei Maria Egipteanca

Smerenia Domnului nostru Iisus Hristos este un lucru de mare măreţie, fiindcă minunile Sale sunt o mare uimire, dimpreună cu Învierea Sa – acea minune a minunilor. Luând trup împuţinat şi strâmt, de rob, El a ajuns slujitorul robilor Săi.

De ce încearcă oamenii să pară mai mari şi mai buni decât sunt? Iarba de pe câmp nu încearcă aceasta, şi nici peştii din apă sau păsările din văzduh. Atunci, de ce oamenii fac aceasta? Pentru că, odinioară, ei au fost cu adevărat mai mari şi mai buni decât sunt acum, şi umbra acestei amintiri îi îndeamnă la exagerarea măreţiei şi bunătăţii lor – pe o coardă întinsă prea tare şi să fie mânuiţi de demoni.

Predică la Duminica a V-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) – Sfântul Ioan Gură de Aur

 

Cereţi şi vi se va da” (In.16,24).

Puterea Rugăciunii.

„Desigur, nimic nu este mai puternic decât rugăciunea. Un împărat în haină de porfiră nu e mai mărit decât rugătorul pe care îl împodobeşte vorbirea sa cu Dumnezeu. Precum un om, vorbind cu împăratul în prezenţa întregii oştiri, a comandanţilor şi a domnilor, prin aceasta atrage asupra sa ochii tuturor şi capătă însemnătate, aşa se întâmplă şi cu cel ce se roagă.

Socoteşte numai ce înseamnă când un om, în prezenţa tuturor Ingerilor, Arhanghelilor, Serafimilor, Heruvimilor şi a tuturor puterilor cereşti, cu toată bucuria şi siguranţa, se apropie de împăratul împăraţilor şi cutează a vorbi către Dânsul?

PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE (A SFINTEI MARIA EGIPTEANCA)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

„Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia”.

Iubiţi credincioşi,

Dacă vă aduceţi aminte, acestea erau ultimele cuvinte ale Evangheliei din Duminica ce a trecut, şi iată că Sfinţii Părinţi au rânduit astăzi, în Duminica a V-a, numită şi a Sfintei Maria Egipteanca, să continue citirea din acelaşi capitol 9 al Evangheliei de la Marcu, până la sfârşit. Iată, aşadar, să ascultăm cu luare aminte Evanghelia de astăzi:

 „Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat: «Ce vorbeaţi între voi pe drum?»

Îmbinarea postului cu milostenia şi rugăciunea

Sf. Ignatie Briancianinov

Domnul ne-a arătat mijlocul prin care putem şi suntem datori să întărim neputinţa firii omeneşti atunci când vin necazurile. El S-a rugat cu osârdie. Ucenicilor biruiţi de somn le-a poruncit: Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită (Matei 26, 41). Ca necazul venit să nu pună stăpânire pe el, să nu-l înghită, este neapărată nevoie de rugăciune. Este neapărată nevoie în vremea necazului de acea putere duhovnicească, de acea pace dumnezeiască pe care le aduce rugăciunea. Pentru a-l birui pe satana, ce năzuieşte ca prin gândurile de întristare şi deznădejde să-l clatine şi să îl piardă pe omul supus necazului cu îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru a nu se împuţina credinţa noastră în vremea necazului, este nevoie de rugăciune. Avem nevoie de ea ca în chiar mijlocul necazului să putem simţi, după spusa Apostolului, toată bucuria pe care ne-a poruncit el s-o avem când cădem în multe feluri de ispite (Iac. 1, 2).

Ea a ales pocăinţa, noi ce alegem…

Biserica noastră, iubiţii mei, Sfânta Biserică Ortodoxă nu este o plăsmuire omenească. Dacă era aşa, în urma atacului sălbatic la care a fost şi este supusă de către duşmanii ei mai vechi şi mai noi, ar fi trebuit să fi fost nimicită, n-ar mai fi existat. Însă lupta aceasta dovedeşte tocmai faptul că Biserica lui Hristos e vie şi lucrează. Pentru că nimeni nu luptă împotriva morţilor. Luptă împotriva celor vii. Biserica deci se menţine, e vie, împărăţeşte şi triumfă în lume.

De ce? Am spus: pentru că nu este o ficţiune omenească, nu au confecţionat-o oamenii, ci este o instituţie dumnezeiască. Este – ca să vorbim mai simplu – un copac pe care nu l-a sădit vreo mână omenească; l-a sădit însuşi Dumnezeu, Sfânta Treime. De aceea, toţi demonii iadului, de toate culorile şi  nuanţele, nu pot să o dezrădăcineze.

Biserica este necesară. Cât de necesară este? Ca pâinea pe care o mâncăm zi de zi, ca razele soarelui care ne luminează şi ne încălzesc, ca aerul pe care-l respirăm în fiecare clipă. Poţi să trăieşti fără aer? Poţi să trăieşti fără soare? Poţi să trăieşti fără pâine? Tot aşa, nu poţi să trăieşti fără Biserică, fără Dumnezeu. 

Rugăciunea, postul și pocăința – căile înaintării noastre spre Înviere. Predică la Duminica a cincea din Post, a Cuvioasei Maria Egipteanca

 

Pr. Gabriel Basa

Aflați pe calea urcușului duhovnicesc, pe care nădăjduim să-l parcurgem pentru a ajunge, în comuniune, la ziua cea mare a Învierii, ne găsim astăzi în Duminica a cincea din Post când Biserica face pomenirea Cuvioasei Maria Egipteanca.

Exemplul vieții ei care, din femeie păcătoasă şi decăzută, a izbutit să urce – prin pocăinţă – toate treptele desăvârşirii, încât să fie îmbrăcată în aureola sfinţeniei, ne uimește și astăzi pe toți. Potrivit tradiţiei orale, Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit în secolele IV – V. Născută într-un sat din Egipt avea să își părăsească familia, atrasă fiind de faima, luxul și bogăţia oraşului Alexandria. Puternicul centru economic-comercial, de atunci, atrăgea oameni din trei continente.

Preţul

 

Duminica a V-a din Post (a Cuv. Maria Egipteanca)

Evanghelia de la Marcu 10,32-45 şi de la Luca 7,36-50

Marcu 10 ³² Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: ³³Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. ³⁴ Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. ³⁵ Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. ³⁶ Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? ³⁷ Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. ³⁸

20 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 „Tu, Doamne, aprinzi  făclia  mea,  Dumnezeul

meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).

 

Rugăciunea e cel mai răspândit, poate şi cel mai bun, mijloc de luminare a credinţei creştine, de curăţire a vieţii morale   şi   de   îmbărbătare,   de   întărire   a   convingerilor religioase.  Prin câteva  exemple ne lămurim  şi  mai bine: „Greşit-am, ... călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare şi făgăduinţele   noastre   cele   sfinte"   (făcute   în   Sf.   Botez); „lepădatu-ne-am de înfricoşatul Sânge al legii..." (de Sfânta Cuminecătură). „Toată Scriptura ... şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca un sunet deşert şi graiuri pustii s-au socotit între noi; ... mâinile noastre spre toată răpirea şi lăcomia au fost nevoitoare; picioarele grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea, gata a merge şi a călca partea fraţilor; ... gura, care este organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, am făcut-o organ a toată ruşinea şi vorba nebunească, şi a călcare de jurământ şi a clevetire; ochii noştri şi toate simţurile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăţia; mintea, care  împărăţeşte  întru  noi,   adică  dumnezeiasca sămânţă călcându-o, şi mădularele Tale, Hristoase, mădularele desfrânării făcându-le, în loc de a fi biserici lui Dumnezeu, stricăciunii   şi  necurăţiei  ne-am  făcut  lăcaşuri...”.

19 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 

„Tu, Doamne, aprinzi  făclia  mea,  Dumnezeul

meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).

 

Cea mai veche şcoală a omenirii este rugăciunea. Când încă nu erau dascăli şi abecedare, oamenii îşi munceau mintea şi îşi mângâiau inima prin rugăciuni: învăţau rugăciuni, cântau rugăciuni - se bucurau şi se luminau prin rugăciuni. Şcoala rugăciunii, mai întâi, a îmblânzit firea, a deşteptat mintea şi a întărit virtutea omului.

De când există omul, religia şi mai ales Biserica, rugăciunea împlineşte un foarte însemnat rost curăţitor şi sfinţitor, luminător şi îndreptător. După cuprinsul lor, Biserica ne învaţă trei feluri de rugăciuni, întemeiate pe cele trei virtuţi religioase ale Evangheliei:

-  rugăciuni de laudă, întemeiate pe credinţă;

-  rugăciuni de cerere, întemeiate pe nădejde; şi

-  rugăciuni de mulţumire, întemeiate pe iubire – toate având un rost şi un folos luminător şi mântuitor.

18 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 Viitorul se poate şti sigur fără să mergi la ghicitori şi fără să faci vrăjitorie sau spiritism.

Viitorul este limpede scris în Cuvântul lui Dumnezeu şi fiecare, pentru ca să-şi cunoască sfârşitul său, n are nevoie să întrebe decât Cuvântul Sfânt care spune:

Necaz şi strâmtorare va veni (sigur şi curând) peste orice suflet care face răul… dar slavă, cinste şi pace va veni peste oricine face binele – şi nu se are în vedere faţa nimănui (Rom 2, 9-11)!

Ce descoperire mai clară vreţi decât asta?

Dacă numai ar crede cineva binele, dar nu l-ar împlini cu fapta Sa, – la ce i-ar mai folosi oare?

Dacă numai aş crede eu că drumul acesta mă duce acasă, dar n-aş osteni să merg cu picioarele mele pe el, aş mai ajunge eu oare vreodată acasă?