Predică la pomenirea Sfintilor Trei Ierarhi - Model de luptători

 

Biserica noastră Ortodoxă este ca o grădină. În ea se găsesc flori cu bună-mireasmă nemuritoare. Flori duhovniceşti sunt şi cei Trei Ierarhi, pe care îi sărbătorim astăzi - Sfinţii Vasile, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.

 Astăzi îi vom privi pe aceşti sfinţi ca luptători. Pentru că viaţa aceasta este o luptă şi un război. Cei Trei Ierarhi au fost modele de luptători.

  ***

 Şi epoca lor a fost marcată de defecte, răutăţi, patimi, crime, scandaluri, rătăciri, erezii..., dar ei n-au fost atraşi. S-au împotrivit. S-au războit. În felul acesta au devenit modele ale luptătorilor taberei creştine.

 Marele Vasilie s-a născut în Cezareea Capadociei. A fost foarte bine pregătit intelectual. Douăzeci de ani a studiat la Atena. Acolo l-a întâlnit pe prietenul său nepreţuit Grigorie, iar prietenia aceasta i-a ocrotit de stricăciunea cetăţii. În Atena erau adunaţi toţi copiii bogaţi; părinţii le trimiteau bani, iar ei îi cheltuiau. Acolo existau şi femei stricate. Dar cei doi prieteni au rămas ca nişte crini în mijlocul spinilor.

Să mulţumiţi lui Dumnezeu!

Duminica a XXIX-a după Rusalii
(a celor zece leproşi)
Evanghelia de la Luca 17,12-19

¹² Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, ¹³ şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! ¹⁴ Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. ¹⁵ Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. ¹⁶ Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. ¹⁷ Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? ¹⁸ Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? ¹⁹ Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

      Lecția principală a acestei pericope evanghelice are în vedere datoria de a mulțumi Domnului pentru toate marile și negrăitele Sale daruri și binefaceri. Dar și alte câteva aspecte, legate de acesta și tot atât de importante, se cuvin a fi subliniate:

1. Între Galileea și Samaria. Mântuitorul se afla pe ultimul Său drum spre Ierusalim de dinainte de patimile Sale. Era drumul Său spre moarte, al cărui dramatism este bine scos în evidenţă de autorul Evangheliei a treia. Se afla pe undeva la hotarul dintre Galileea şi Samaria (aşa trebuie înţeleasă expresia „prin mijlocul Samariei şi Galileii”, folosită de Sfântul Luca în v. 11), îndreptându-Se, probabil, spre răsărit, spre Pereea, pentru a evita să treacă prin Samaria.

Predica la Duminica a 29-a dupa Rusalii (Vindecarea celor 10 leproşi) – Recunoscatori

 „Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam?” (Luca 17, 18)

“…Omul este cea mai desăvârşită făptură pe care a creat-o Dumnezeu pe pământ. Este coroana creaţiei lui Dumnezeu. Din acest motiv toată dragostea şi grija lui Dumnezeu se îndreaptă spre el. Pronia lui Dumnezeu asigură omului toate cele necesare vieţii: aerul, pe care-l respiră, apa, pe care o bea, lumina, care-l luminează, copacii şi plantele, care-l hrănesc, păsările, care-i cântă, marea, care-l răcoreşte, uscatul, unde trăieşte şi propăşeşte. Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla (să presupunem!), dacă ar lipsi aceste bunuri zilnice, pe care Dumnezeu le oferă gratuit şi celui mai sărac om. Dacă, de pildă, s-ar fi stins soarele, cum s-a stins în ziua răstignirii lui Hristos; atunci, întreaga D.E.I. să funcţioneze, n-ar putea înlocui nici pentru puţin timp lumina naturală. Gândiţi-vă iarăşi: Ce s-ar întâmpla, dacă râurile şi izvoarele ar seca? Omul ar suferi după un pahar de apă.

Spun unii că astronautul american, care a ajuns şi a călcat primul pe lună, a însetat şi, pentru că acolo nu există nici măcar o picătură de apă, astronautul a spus: „Ah, Dumnezeul meu, când mă voi întoarce pe pământ să deschid robinetul casei mele să beau!… Putem să spunem că înotăm la propriu în marea nesfârşitelor binefaceri ale lui Dumnezeu.

Cuvânt la Duminica după Botezul Domnului – SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

 din “Predici la duminici si sarbatori”

„ Este mai mic decât toate seminţele, iar dacă creşte,

este mai mare decât toate buruienele” (Matei 13, 32)

Hristos zice că ceea ce se întâmplă cu grăuntele de muştar, se întâmplă şi cu propovăduirea Evangheliei. Ucenicii Lui erau cei mai slabi dintre toţi, cei mai mici dintre toţi, dar, totuşi, lucrând în ei o putere mare, Evanghelia s-a propovăduit în toată lumea.

La pilda grăuntelui de muştar, Domnul adaugă încă şi pe cea a aluatului, pe care l-a luat femeia şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce a dospit. Adică, precum aluatul dospeşte o cantitate mare de făină, aşa Apostolii, zice El, vor întoarce toată lumea.

Şi vezi înţelepciunea Lui! El alege pilde de la fire spre a arăta că, precum acelea se fac, adică creşterea grăuntelui de muştar şi dospirea întregii frământături, tot aşa va fi şi cu propovăduirea Evangheliei la toată lumea. Nici unul dintre Apostoli nu putea să-I stea împotrivă şi să-I zică: „Ce vom putea noi, doisprezece, aruncându-ne într-o aşa mare mulţime?”. Hristos le spune că tocmai prin aceea puterea lor va străluci mai mult, că ei, amestecându-se cu o mulţime aşa de mare, nu se vor nimici. Precum aluatul dospeşte frământătura atunci când se apropie de făină, şi nu numai că se apropie, ci se şi amestecă cu ea, aşa şi voi, atunci veţi birui pe vrăjmaşii voştri, când vă veţi amesteca şi vă veţi topi cu dânşii [adică: îi veţi ierta şi îi veţi iubi].

Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului) Matei 4, 12-17

 În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor.

Duminica de astăzi se leagă de evenimentul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece urmăreşte atât logic, cât şi cronologic lucrarea Sa pământească. Textul Sfintei Evanghelii arată că Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan şi după ce a fost ispitit de diavolul în muntele Carantaniei, a auzit că Ioan Botezătorul a fost întemniţat. Ca urmare, a părăsit Iudeea şi a mers în hotarele seminţiilor lui Zabulon şi Neftali, aproape de Marea Mediterană, şi acolo a început a învăţa pe oameni spunându-le să se pocăiască, deoarece s-a apropiat Împărăţia cerurilor.

Botezul Domnului - temelia Botezului creștin

 

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la sărbătoarea Botezului Domnului:

'În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.' (Matei 3, 13-17)

Sărbătoarea Botezului Domnului, numită și Epifania sau Teofania, este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Ea are o semnificație deosebită pentru viața creștină, deoarece nimeni nu poate deveni creștin fără Botez.

Taina Sfântului Botez este poarta de intrare în Biserică și în Împărăția cerurilor. Știm aceasta din convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu unul din învățații Legii vechi, și anume cu Nicodim, care era un om înțelept și duhovnicesc. Iisus îi spune acestuia că 'de nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu' (Ioan 3, 3). La întrebarea lui Nicodim: cum va putea un om în vârstă să se nască din nou?, Mântuitorul îi răspunde: 'De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția cerurilor' (In. 3, 5).

Paharul mântuirii şi Botezul din apă şi din Duh

 În afara descrierii Botezului Domnului şi a importanţei Tainei pentru misiunea propovăduirii efectuate de Apostoli în lumea întreagă, în Sfintele Evanghelii există o serie de momente care amintesc sau fac referire la diferite aspecte cuprinse în rânduiala liturgică a renaşterii noastre spirituale.

Botezul sângelui (la care se face referire în Marcu 10, 35-40 şi Luca 12, 49-50), precum şi discuţia profundă între Iisus şi Nicodim (în special Ioan 3, 1-8) vor fi temele principale ale materialului de astăzi.

Paharul şi Botezul

Există două mărturii evanghelice care anticipează ceea ce s-a numit botezul sângelui sau martirajul creştin din cursul veacului. Primul text apare în Evanghelia după Marcu: “Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit” (Marcu 10, 35-40).

Cuvânt în ziua Botezului Domnului

 „S-a deschis cerul, şi S-a coborât Duhul Sfânt… în chip trupesc, ca un porumbel” peste Fiul lui Dumnezeu, Care stătea în Iordan. Şi glasul lui Dumnezeu-Tatăl s-a auzit din cer: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Luca 3, 21-22; Mc. l, 11; Matei 3, 17). Deschis este şi astăzi cerul şi din nou Duhul Sfânt Se pogoară deasupra apelor şi Dumnezeu îl mărturiseşte pe Fiul Său.

O, de s-ar deschide şi ochii noştri sufleteşti! O, de-ar putea urechile noastre să audă glăsuirile cereşti! Am vedea că cerurile sunt deschise deasupra noastră. L-am vedea pe Fiul lui Dumnezeu stând printre noi şi pe Duhul Sfânt plutind deasupra noastră şi am auzi glasul lui Dumnezeu vestind dumnezeirea Mântuitorului lumii.

Am simţi cum Duhul Sfânt se coboară deasupra apelor, cum le redă bunătatea pe care au avut-o la facerea lumii şi le dăruieşte puteri tămăduitoare, cu care să renască natura căzută. Noi înşine ne-am acoperi de lumină, gurile noastre s-ar umple de duh şi L-ar cânta cu bucurie pe Cel ce ne-a întărit pe noi pe piatra credinţei. Dar numai cei curaţi cu inima văd cele dumnezeieşti. Cei întunecaţi de păcat văzând nu văd şi auzind nu aud.

Predică la Botezul Domnului

 

fragment din Praznicar – Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Nu au apus sub cupola Bisericii Ortodoxe glasurile praznicului Naşterii Domnului şi nici cele ale Tăierii împrejur, când iată, glas nou înălţăm, în cuvinte omeneşti încercând să cuprindem fapte dumnezeieşti, cântând dar, laolaltă: „Astăzi făptura se luminează; astăzi se veselesc toate cele cereşti, împreună cu cele pământeşti. Îngerii şi oamenii se amestecă laolaltă. Că unde este de faţă Împăratul, este şi buna rânduială. Deci să alergăm la Iordan, să vedem cu toţii pe Ioan cum botează creştetul cel nefăcut de mână şi fără de păcat. Pentru aceasta, apostolicesc glas aducând, să cântăm laolaltă, strigând: Arătatu-s-a harul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor, luminând şi dând credincioşilor mare milă” (cf. alcătuirii lui Anatolie, glas 8, seara, la Litia Botezului Domnului).

Să cântăm aşadar laolaltă, strigând… Acesta ne-ar fi poate cel mai firesc mod de-a ne umple de bucurie slujirea pe care o aducem lui Hristos Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat…

Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului ( Despre chipul omului desăvîrşit )

 

Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvîrşit este (Matei 5, 48)

Iubiţi credincioşi,

Dumnezeiasca Evanghelie de astăzi vorbeşte în chip luminat despre aspra şi îngereasca viaţă a Sfîntului slăvitului prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul care, după mărturia Domnului Este cel mai mare om născut din femeie şi cu adevărat prooroc şi mai mult decît prooroc (Luca 7, 26-29). Întrucît chipul Sfîntului Ioan Botezătorul este chipul omului desăvîrşit, voi vorbi astăzi despre desăvîrşirea creştină, după a mea slabă putere. Zice Sfîntul Maxim Mărturisitorul: "Mulţi sînt cei ce vorbim, dar puţini cei ce facem. Însă nimenea nu trebuie să strice cuvîntul lui Dumnezeu pentru negrija sa propie, ca să-şi mărturisească neputinţa sa şi să ascundă adevărul lui Dumnezeu. Aceasta ca nu cumva să ne facem vinovaţi, pe lîngă călcarea poruncilor, şi de răstălmăcirea cuvîntului lui Dumnezeu" (Filocalia, vol. II, Sibiu 1945, p. 114).

ARHIVĂ AUDIO PREDICI: DUMINICA DINAINTEA BOTEZULUI DOMNULUI

 

• 
  
  
  
  
• Predică

  PF Daniel (5 ianuarie 2014)
  
• Cuvânt în ajunul Botezului Domnului

  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (5 ianuarie 2020)
• Cuvânt după Sfânta Liturghie

  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (3 ianuarie 2016)
• Cuvânt la Duminica dinaintea Botezului Domnului și Sf. Serafim de Sarov

  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (2 ianuarie 2011)
• Predică

  Arhim. Nicodim Petre (3 ianuarie 2016)
• Predică

  Protos. David (2 ianuarie 2011)
• Predică

  Protos. Pavel (m-rea Putna) (4 ianuarie 2015)
• Predică

  Protos. Pavel (m-rea Putna) (5 ianuarie 2014)
• Predică

  Protos. Pavel (m-rea Putna) (4 ianuarie 2009)

Pocãința mântuitoare

 

– Predicã la Duminica dinaintea Botezului Domnului – (Marcu 1, 1-8)

Suntem în prima duminică a noului an 2020. Primul lucru – mai întâi – trebuie să dăm slavă lui Dumnezeu că am ajuns cu zile până astăzi. Mulţi fraţi şi surori au plecat la Domnul – Acasă – înainte de a se încheia anul trecut şi, iată-ne, suntem deci datori să mulţumim bunului Dumnezeu că am păşit pragul noului an cu speranţa unui an mai bun, de pace, de linişte, de sănătate şi de lucrare la mântuirea sufletească.

Astăzi, lăsând Betleemul, să alergăm la Iordan, în pustie, acolo unde strigă ca o trâmbiţă gura Sfântului Ioan Botezătorul şi că, pentru botez, să ne pregătim cu mărturisire curată a păcatelor, cu căinţă pentru cele făcute, cu haine albe pentru botez şi cu stâlpări de fapte bune. Ca orice nou venit la Iordan, aşa şi noi poate ne întrebăm astăzi: care e adevărata misiune a Sfântului Ioan Botezătorul? Ne-o spune Sfânta Evanghelie de astăzi, ne-o spun cei patru evanghelişti, ne-o spune Însuşi Iisus Hristos. Şi anume: să vestească lumii că timpul întrupării Domnului a venit; să pregătească calea înaintea Lui, adică să pregătească sufletele oamenilor pentru a crede în Mesia; să cheme lumea la pocăinţă, la mărturisirea păcatelor, la o viaţă nouă; să meargă înaintea Fiului lui Dumnezeu ca un înger, ca o făclie aprinsă, aşa cum se cuvine; să boteze lumea cu botezul pocăinţei; să boteze pe Însuşi Iisus Hristos în Iordan; să-L arate lumii pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce singur poate ridica păcatele ei; şi, în sfârşit, să pătimească pentru adevăr şi să vestească şi celor din iad că a venit în lume Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.

Despre Sfântul Ioan Botezătorul şi despre Botezul Domnului

 

Începerea Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Precum s-a scris în prooroci: „Iată, Eu primit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi Calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. Era Ioan botezând în pustie şi propovăduind Botezul Pocăinţei, întru iertarea păcatelor. Şi mergeau la dânsul tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi era Ioan îmbrăcat în piei de cămilă şi cu brâu de curea împrejurul mijlocului său şi mânca acride şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui. Eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt. (Mc 1, 1-8)

Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să fie botezat de către el. Ioan îl oprea pe El, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi, răspunzând Iisus, a zis către el: „Lasă acum, că aşa este de cuviinţă nouă ca să plinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat pe El. Şi botezându-Se, Iisus îndată a ieşit din apă; şi, iată, s-au deschis Lui cerurile şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se, ca un porumb, şi venind peste Dânsul; Şi, iată, glas din ceruri, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit! (Matei 3, 13-17)

Între Betleem şi Iordan

 

Meditaţie la Apostolul din Duminica dinaintea Botezului Domnului (II Tim 4, 5-8)

„Tu fii treaz în toate… Slujba ta fă-o deplin!” (II Tim 4, 5-8)

Cred, personal, că este Apostolul care l-a determinat pe Părintele Iosif să nu mai lase fără cuvânt viu oamenii din Sibiu, apoi pe cei din ţară. Ştim că această Duminică dinaintea Botezului Domnului – cu Evanghelia de la Marcu 1, 1-8 – este mereu cu aceste texte în miezul ei. Neschimbate. Printre puţinele duminici în care nu depinde textul de rotirea liturgică a sărbătorii pascale. Un preambul permanent la tâlcuirea Praznicului care se apropie. Este de crezut că Părintele va fi meditat la acest text şi că va fi fost marcat de primul verset al acestuia: „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucrul de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!” (II Tim 4, 5). Nu este doar vorba de un îndemn, ci de o poruncă fără a cărei îndeplinire nu există lucrare deplină în câmpul Evangheliei. Sunt convins că Părintele Iosif va fi simţit această chemare ca una personală. Şi a trăit-o ca atare.

Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos

 

Duminica dinaintea Botezului Domnului

Evanghelia de la Marcu 1,1-8

¹ Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ² precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia: „Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. ³ Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. ⁴ Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. ⁵ Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. ⁶ Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. ⁷ Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. ⁸ Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.

1. „Începutul Evangheliei”. Sfântul Marcu denumește   lucrarea pregătitoare a Sfântului Ioan Botezătorul: „începutul Evangheliei”. Această expresie, care stă în capul celei de-a doua Evanghelii, nu este un titlu pentru scrierea Sfântului Marcu, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere. La începuturile Bisericii, „evanghelie”, cuvânt grecesc care înseamnă „veste bună”, s-a folosit pentru a denumi „vestea cea bună” despre Hristos şi despre mântuirea prin El. Numai începând cu secolul al II-lea au început să fie numite „Evanghelii” cele patru scrieri sfinte care stau la începutul Noului Testament. E o denumire care li s-a aplicat pe drept cuvânt. Cu toate acestea, înţelesul vechi al cuvântului a fost păstrat, astfel încât, până astăzi, pentru propovăduirea despre Hristos se foloseşte şi denumirea simplă de Evanghelie. Cu acest înţeles, Evanghelia este una singură (cf. Gal 1,6-8).