"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

luni, 31 martie 2014

Anunț - Conferinţa cu tema: "Pocăinţa – şansa noastră" susţinută de Ieromonahul Dimitrie Ivasco, la Deva

În cadrul Întâlnirilor Duhovniceşti organizate de Asociaţia LOGOS DEVA - joi 03 aprilie 2013 la ora 18.00, în Sala mică a Centrului Cultural "Drăgan Muntean" din Deva va avea loc conferinţa cu tema: "Pocăinţa – şansa noastră" susţinută de Ieromonahul Dimitrie Ivasco - Stareţul Schitului Straja, jud.Hunedoara.

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (60) - Introducere la Epistola către Filipeni

Filipi este vechiul oraş macedonean Krenides (Izvoare), care-şi primeşte noul nume de la regele Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare; acesta îl cucereşte în anul 358 î. H., îi schimbă numele şi face din el un bastion de apărare împotriva Traciei. Devenit teritoriu roman în 168 î. H., împreună cu întreaga Macedonie, oraşul e masiv populat de către Octavian August cu ostaşii şi ofiţerii demobilizaţi ai armatelor lui Antoniu, după ce acesta fusese înfrânt, împreună cu Cleopatra, în celebra bătălie de la Actium (31 î. H.). El este astfel o aşezare cosmopolită, în care vechile populaţii iliro-trace sunt amestecate cu multe alte neamuri, dar în care limba oficială este latina, în timp ce greaca îşi menţine privilegiul de limbă universală a culturii elenistice.

Catehism creștin ortodox ( 68 )

72. Cum foloseau episcopii întreita putere dată lor de Sfinţii Apostoli? 
Dupa pilda Sfinţilor Apostoli, fiecare episcop lucrează singur cu puterea ce i-a fost data asupra celor încredinţaţi spre păstorire, păstrând cu grijă, asemenea Sfinţilor Apostoli, «unirea Duhului întru legătura păcii», cu ceilalţi episcopi. Când însă se iveşte nevoia de a tălcui sau a limpezi un adevăr de credinţa, sau de a statornici o regulă de viaţă, care înteresează întreaga Biserică, puterea de conducere nu se mai practică de un singur episcop, ci de Adunarea tuturor episcopilor, adică de Sinodul ecumenic, aşa cum puterea cea mai înaltă apostolică s-a practicat prin Sinodul de la Ierusalim. Istoria celor şapte Sinoade 40 ecumenice stă mărturie ca autoritatea cea mai înaltă în Biserică este Sinodul ecumenic. 

Filocalia lV - Isihie Sinaitul-Cuvântul 1-Despre trezvie şi virtute

duminică, 30 martie 2014

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 27 (79), 24 - 31 martie 2014

Predică la Duminica a IV-a din Postul Mare

Rânduiala tipicului bisericesc prevede că în această a patra Duminică a marelui Post să fie citite Pericopele de la Matei 4, 25-5, 1-12 şi Marcu 9, 17-23.

Cer voie să mă opresc în acest scurt cuvânt de învăţătură asupra referatului din Evanghelia Sfântului Marcu, depăşind însă textul prescris cu încă un verset, al 24-lea. Pentru că tocmai el mi se pare esenţial şi de natură a ne permite să dezvăluim, în parte, misterul credinţei, care va constitui însăşi tema vorbirii noastre de astăzi.

Catehism creștin ortodox ( 67 )

71. Pe cine au lăsat Sfinţii Apostoli ca urmaşi ai lor, la conducerea Bisericii văzute? 
Sfinţii Apostoli au lăsat, după porunca Domnului, ca urmaşi la conducerea Bisericii văzute, pe episcopi, cărora le-au dat această autoritate, împărtăşindu-le harul Sfântului Duh, prin punerea mâinilor, adică prin hirotonie. Despre aceasta ne încredinţează atât Sfânta Scriptură cât şi Sfânta Tradiţie. Sfântul Apostol Pavel, aşezând ca episcopi pe Tit în Creta şi pe Timotei în Efes, le dă învăţături şi sfaturi cum să-şi conducă credincioşii. El scrie lui Timotei: «Nu fii nebăgător de seamă de darul ce este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor preoţiei. De acestea să gândeşti, întru acestea fii, ca propăşirea ta să fie arătată întru toţi. Păzeştete pre tine însuţi şi învăţătura, şi rămâi întru acestea.

Filocalia lV - Isihie Sinaitul-Cuvântul 0-Introducere

sâmbătă, 29 martie 2014

Catehism creștin ortodox ( 66 )

68. Cui a încredinţat Mântuitorul conducerea Bisericii după înălţarea Sa la Cer? 
După înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a încredinţat conducerea Bisericii Sale, Sfinţilor Apostoli, aşa cum spune El însuşi: «Precum M-ai trimis pe Mine în lume şi Eu i-am trimis pe ei în lume» (Ioan 17:18). «Şi apropiindu-se de Iisus, le-a grăit lor zicând: datu-M-sa toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i pre dânşii să păzească toate câte am poruncit vouă; şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor» (Matei 28:18-20). Când li se arată, în ziua învierii, Mântuitorul spune Apostolilor: «Pace vouă precum M-a trimis pe Mine Tatăl şi Eu vă trimit pe voi; şi acestea zicând a suflat şi a zis lor: «Luaţi Duh Sfânt, cărora 38 le veţi ierta păcatele, li se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute» (Ioan 20:21-23).

Filocalia lV - Talasie Libianul-Cuvântul 4-Suta a patra

vineri, 28 martie 2014

Catehism creștin ortodox ( 65 )

65. Ce este un sinod ecumenic? 
Un sinod ecumenic este adunarea conducătorilor legitimi ai întregii Biserici dreptcredincioase, pentru statornicirea, limpezirea şi întărirea învăţăturilor şi normelor de viaţă ale Bisericii. 

 66. Care este originea ţinerii Sinoadelor ecumenice? 
Originea ţinerii Sinoadelor ecumenice se ridică până la Sfinţii Apostoli, care au ţinut un Sinod la Ierusalim în anul 50, unde lucrând sub paza şi împreuna-lucrarea Sfântului Duh (Faptele Apostolilor 15:28), au luat hotărâri de credinţă şi reguli de viaţă creştină cu putere şi obligaţie pentru toţi credincioşii, aşa cum se vede în Faptele Apostolilor (15:1-29). 

O carte online - Arh Epifanie Teodoropulos – Familiei Ortodoxe Cu Smerita Dragoste

Filocalia lV - Talasie Libianul-Cuvântul 3-Suta a treia

luni, 24 martie 2014

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (59) - Introducere la Epistola către Efeseni

Aşezat la vărsarea fluviului Caystros în Marea Egee, Efesul era unul din cele mai populate şi mai înfloritoare oraşe ale antichităţii, fapt pentru care Roma imperială i-a conferit şi rangul de capitală a provinciei proconsulare Asia. Prosperitatea economică se conjuga însă cu cea culturală, aşa încât nu e de mirare că din Efes au apărut filosofi precum Zenon, Heraclit, Democrit, Parmenide şi Pitagora, poeţi ca Anacreon şi Hipponax, pictori ca Appeles şi Parrhasius. Cât despre viaţa religioasă, ea se desfăşura într-o mare varietate de forme, de la cultul vechilor zeităţi oficiale până la acela al divinităţilor mai noi - şi mai atrăgătoare - ale misterelor orientale, dar şi printr-o intensă practică a magiei, în jurul căreia se crease o întreagă literatură iniţiatică. Centrul însă îl ocupa celebrul templu al zeiţei Artemis (Diana), socotit drept una din cele şapte minuni ale lumii (incendiat de nu mai puţin „celebrul“ Herostrates în 356 î. H. şi refăcut apoi de meşterul Dinocrates).