10 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Psalmul 94, 8

Ecclesiastul, Cap. 8, 8

Faptele Sfinților Apostoli, Cap. 25, 17

Sfânta Evanghelie după Matei, Cap. 25

AMÂNAREA (faptelor bune şi folositoare - gravitatea) 

..Oare nu ne spune el (diavolul-n.n.) să facem azi păcatul şi nu ne convinge să lăsăm pentru mâine fapta bună? De aceea, Domnul, nimicind sfaturile lui cele viclene, spune: ,,Astazi dacă veți auzi glasul Meu" (Ps. 94,8). Acela spune: Astăzi pentru mine, mâine pentru Domnul! Domnul striga dimpotrivă: Astăzi ascultați glasul Meu! Uită-te bine la duşman! Nu indrăzneşte să ne sfătuiască să ne depărtăm cu totul de Dumnezeu - stie ca este greu creștinilor să audă acest sfat -, ci prin meşteşugiri înşelătoare isi urmăreşte cu plan scopul. (...) Acela ne fură prin meşteşugirile sale ziua de astăzi şi ne lasă nădejdile pe ziua de mâine. Apoi, când vine ziua de mâine, vine iarăşi vicleanul împărțitor al zilelor noastre și pretinde din nou pentru el ziua de astăzi, iar pentru Domnul pe aceea de mâine. Și, tot asa, prin dorinţa noastră de plăceri, ne fură prezentul și lasă viitorul în nădejdí, fácándu-ne să ne pierdem pe nesimţite viata". (Omilii şi cuvântări, omilia a XIII-a, VI, în col. PSB, vol. 17, pp. 495-496) 

9 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Psalmul 5, 4

Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, Cap.1,5

”Atunci când vă simțiți ispitit de păcat, gândiți-vă îndată că păcatul îl mânie pe Domnul, Care urăște fărădelegea. ”Că Tu ești Dumnezeu, Care nu voiești fărădelegea” (Psalmul 5, 4). 

Ca să înțelegeți mai bine aceasta, închipuiți-vă un tată drept, sever, care își iubește familia, care caută prin toate mijloacele să-și crească copii cinstiți și cu deprinderi alese și care dorește să le răsplătească buna purtare cu bogățiile sale cele mai mari, pregătite anume pentru ei cu imense strădanii, și care, cu toate acestea, își dă seama, cu o nemărginită amărăciune, că copiii nu răspund iubirii tatălui lor cu propria lor iubire, nu iau în seamă moștenirea pe care le-a pregătit-o tatăl cu atâta dragoste, trăiesc în desfrânare, se îndreaptă orbește spre pieire. Căci fiecare păcat înseamnă - luați aminte - moarte pentru suflet (Iacov 1,5), fiindcă ucide sufletul, ne face robi diavolului, ucigași de oameni și, cu cât stăruim mai mult în păcat, cu atât mai grea ne este întoarcerea la calea cea bună, cu atât mai sigură pieirea. 

Feriți-vă, din toată inima, de tot păcatul.” 

(Sf. Ioan de Kronstadt)

8 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Ecclesiastul Cap. 7, 29

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 8,19-21

"Greu lucru este păcatul, iar călcarea de lege este o boală prea cumplită a sufletului.

Păcatul nu taie numai nervii sufletului, dar este pricinuitorul focului veşnic.

Păcatul este un rău săvârşit prin libera voinţă a omului, odraslă a poftei. 

Profetul spune lămurit că păcătuim prin propria noastră voinţă: "Eu te-am sădit viţă roditoare, toată adevărată; cum te-ai întors întru amărăciune viţă străină?".

Sadul este bun, dar fructul rău. Răul provine din libera voinţă. Săditorul nu are nici o vină. 

Via însă prin foc se va arde, pentru că a fost sădită spre a aduce rod bun, dar prin libera voinţă a făcut rod rău. 

"Dumnezeu, după cum spune Ecclesiastul (7, 29), a făcut pe om drept, dar oamenii au născocit multe vicleşuguri". Iar Apostolul spune: "Suntem făptura lui Dumnezeu, zidiţi spre fapte bune". Aşadar, pentru că este bun, Ziditorul ne-a zidit spre fapte bune; zidirea însă prin propria ei voinţă s-a îndreptat spre răutate." 

(Sf. Chiril al Ierusalimului, "Cateheze")

7 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

 

Ieşirea - a doua carte a lui Moise, Cap. 10:15

Cartea a treia a Regilor, Cap. 21:19

Sfânta Evanghelie după Matei, Cap. 27:5

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 4:28

„Să nu furi!“

Patima lăcomiei de a strânge averi peste averi a pus, şi încă mai pune, stăpânire pe sufletele multor oameni cărora, din ce au mai mult, li se pare că tot nu au. Aşa sunt şi unele animale care suferă de boala aşa-numită hidropică. Beau mereu, mereu, apă şi tot li se pare că nu-şi astâmpără setea.

Lacomii de avere recurg şi la furtul roadelor muncii altora. Ei nu ţin seama de adevărul care spune: „Ceea ce ţie nu-ţi place altuia nu face“.

„Răsărit-a lumii lumina cunoștinței” - Cuvânt de învățătură rostit de Înaltpreasfinția Sa Dr. Laurențiu Streza la Praznicul Bobotezei

Ne-a învrednicit bunul Dumnezeu să trăim astăzi o zi deosebită prin darul pe care ni l-a făcut, pentru că, simţind gerul Bobotezei, simţim de fapt căldura lăuntrică a Praznicului pe care-l serbăm. Boboteaza reprezintă o încununare a sărbătorilor din perioada de iarnă. Cele două mari Praznice: al Întrupării sau al Naşterii Domnului şi al Bobotezei sau Epifaniei, sunt legate între ele, pentru că sunt praznicele prin care Dumnezeu S-a făcut cunoscut omenirii întru-un chip deosebit.

La Praznicul Naşterii Domnului cântăm troparul: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii, lumina cunoştinţei”. Despre aceeaşi lumină a cunoştinţei facem pomenire şi în troparul Botezului, pentru că Îl numim pe Hristos Lumina lumii, zicând: „Cel ce Te-ai arătat Hristoase Dumnezeul nostru, şi lumea ai luminat Mărire Ţie”.

Sf. Ioan Botezătorul și misiunea sa

 

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Dacă profeţii vechi au vestit cu toţii că Mesia va veni, Ioan Botezătorul, ultimul şi cel mai mare dintre profeţii precreştini, este cel care vesteşte că Mesia a venit. Dacă profeţii de dinainte şi toţi drepţii Vechiului Testament „au murit întru credinţă, fără să apuce făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor” (Evrei 11,13), Sf. Ioan Botezătorul vede de aproape făgăduinţa împlinită prin venirea lui Hristos. Misiunea sa este tocmai aceasta: de a vesti că Hristos a venit. El Îl arată lumii şi zice: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (In 1,29.36). De aceea şi numeşte Sfântul Marcu activitatea Sfântului Ioan Botezătorul „începutul Evangheliei lui Iisus Hristos”. Căci, într-adevăr, prin propovăduirea şi prin întreaga lucrare a Înaintemergătorului s-a făcut începutul veştii celei bune că a venit în lume Mesia, Cel cu dor aşteptat de drepţii din vechime.

Împărăția lui Dumnezeu nu este aici, și nici acolo…!

 

Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului) Matei 4, 12-17

În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apro­piat Împărăția cerurilor.

După Botezul Său, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. El a activat, un timp, paralel cu Ioan Botezătorul, dar nu a botezat pe nimeni. Numai ucenicii Lui au practicat un botez (cf. In 3, 22 urm.; 4, 1 urm.), similar cu cel al lui Ioan Botezătorul, și care va deveni, mai târziu, botezul creștin, cu Duh Sfânt. În acest botez practicat de către ucenicii Mântuitorului, și care va fi fost instituit în acest timp, de către El, trebuie să vedem originile Botezului creștin. Nu știm nimic mai mult în acest sens, dar nu ne putem închipui că discipolii lui Iisus vor fi făcut altceva decât El a poruncit și a instituit.

Evanghelia despre Ioan Înaintemergătorul (Marcu 1:1-8)

Sf. Nicolae Velimirovici – Predici

Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocie: “Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta.” Glasul celui ce strigă în pustie: “Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.” Ioan boteza în pustie, propovăduia botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haina de păr de cămilă, avea cingătoare de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: “Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă să-i dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.”

Cuvant de invatatura la Dumnezeiasca Aratare

de Sfantul Ignatie Briancianinov

Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Carele am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati (Mt.3,17; 17,5). “Asa a glasuit catre oameni Dumnezeu Tatal Cel mai inainte de veci despre Dumnezeu Fiul Cel mai inainte de veci, atunci cand Fiul, dupa voia Tatalui si prin lucrarea Duhului, S-a inomenit din Fecioara si a savarsit mantuirea omenirii pierite. Fratilor, sa dovedim ascultare fata de Fiul lui Dumnezeu, asa cum o doreste de la noi Dumnezeu, ca sa odihneasca asupra noastra harul dumnezeiesc! Poate va spune cineva: “As fi vrut si eu sa Il ascult pe Fiul lui Dumnezeu – dar cum as putea asta, cand au trecut deja aproape doua mii de ani de cand Domnul nostru Iisus Hristos a petrecut pe pamant cu trupul si a propovaduit invatatura Sa cea atotsfanta?“

Semnificaţia teologică şi cosmologică a Botezului Domnului

 

Sărbătoarea Bobotezei are o importanţă, o taină şi o frumuseţe covârşitoare pentru orice creştin ortodox. Sunt foarte multe semnificaţii ale acestei prăznuiri sfinte. Eu m-aş lega de două dintre ele şi anume: prima semnificaţie este cea teologică. La Sărbătoarea Domnului în apele Iordanului ni Se dezvăluie pentru prima dată Taina Prea Sfintei Treimi. Tatăl este Cel care dă mărturie despre Fiul care Se botează în apele Iordanului: „Acesta este Fiul Meu Prea Iubit, întru care am binevoit”, Duhul este în chip de porumb, Care şi El Se pogoară deasupra Fiului, iar Fiul este în apele Iordanului, stând să fie botezat de către Ioan Botezătorul.

Aceasta este semnificaţia teologică a sărbătorii, în sensul că ni se descoperă pentru prima dată în istoria omenirii Taina Tainelor şi anume Taina Sfintei Treimi: Taina Tatălui, Taina Fiului, Taina Duhului Sfânt. De aceea această sărbătoare mai este numită şi Teofanie, adică Arătarea lui Dumnezeu în Treime, în Trei Persoane.

Botezul Domnului

 Iată-L pe Mântuitorul

botezându-Se-n Iordan.

Ce dumnezeiască Taină

săvârşeşte-acum Ioan!…

Acum vede el Treimea,

Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,

cel mai mare Har ce-l poate

un om s-aibă pe pământ…

…Voi, câţi L-aţi aflat pe Domnul,

proclamaţi-L glorios,

spuneţi lumii că iertarea

este numai în HRISTOS.

Traian Dorz

6 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

 Ieşirea - a doua carte a lui Moise, Cap. 10:14

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 5:3

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 6:16

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Cap. 21:8

„Să nu fii desfrânat!“
Printr-o astfel de poruncă sunt oprite cu desăvârşire toate cugetele şi dorinţele necurate, toate cuvintele şi faptele necuviincioase de care creştinul trebuie să se ruşineze înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. De asemenea, porunca aceasta opreşte toate acele lucruri şi fapte ce îl pot duce pe om la păcatul desfrânării, precum: îmbrăcămintea necuviincioasă, necumpătarea în mâncare şi băuturi, citirea cărţilor pornografice, cântarea cântecelor pornofonice.

Cel mai grav fapt care ţine de desfrânare este adulterul, fiindcă ruinează legătura familială legalizată între soţi. Legătura trupească dintre soţi este permisă numai în cadrul familiei cu scopul înmulţirii neamului omenesc.

5 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 3: 8; Cap. 4: 10-14

Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, Cap. 3: 17-18

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Cap. 3: 16

Aceste cuvinte ale Sf. Ap. Pavel se adresează credincioşilor Bisericii din Corint, numindu-i „înţelepţi în Hristos“; iar pe sine şi pe ceilalţi Sfinţi Apostoli – „nebuni pentru Hristos“.

Care să fie, oare, deosebirea dintre aceste două stări? Ea e nespus de însemnată. Cum este scara din visul lui Iacov, aşezată cu un capăt pe pământ şi cu celălalt sus, în cer, aşa sunt şi cele două stări: una încă jos, amestecată cu grijile pământeşti, cealaltă sus, pe culmile iubirii duhovniceşti.

Din cercetarea Sfintelor Scripturi, aflăm că Sf. Apostoli ajunseseră pe culmile dragostei pentru Domnul. Şi, pe măsură ce urcau treptele neprihănirii spre desăvârşire, apăreau în ochii lumii ca un fel de nebuni, căci nu mai căutau la cele de jos şi nu mai preţuiau întru nimic pe cele pământeşti; le socoteau ca pe nişte gunoaie, faţă de marea operă a mântuirii săvârşite pe Golgota din iubirea cea nemărginită a lui Dumnezeu… Deci singura lor ţintă era Domnul Iisus şi vestirea Lui necurmată.

Iisus Hristos – Lumina vieții veșnice Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)

Preafericitul Părinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În calendarul ortodox există sărbători care se bucură de duminici speciale, duminica dinaintea sărbătorii respective și duminica după sărbătoarea respectivă. Așa avem Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci și Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Duminica dinaintea Nașterii Domnului și Duminica după Nașterea Domnului, Duminica dinaintea Botezului Domnului și Duminica după Botezul Domnului.

Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului are bogate semnificații duhovnicești pentru viața creștină și pentru înțelegerea credinței creștine ca arvună a vieții din Împărăția cerurilor.

4 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

 Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 1:15

Sfânta Evanghelie după Ioan, Cap. 15:5

Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, Cap. 1:17

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 4:7

În prima rugăciune din cele şapte ale dimineţii, Sfântul Macarie cel Mare ne lasă un model de smerită înălţare a mâinilor către Dumnezeu: „Doamne, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta...“

Cât de umil este Sfântul când stă înaintea lui Dumnezeu! Spune că este atât de păcătos, încât n-a făcut niciodată un bine înaintea lui Dumnezeu. Pare curioasă această exprimare: cum, un om care trăieşte după rânduielile creştine nici măcar o mică faptă bună să nu fi făcut? Sau atunci Sfântul Macarie este nesincer? Sau exagerează? Sau foloseşte doar o metaforă? Nu!

3 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Faptele Sfinților Apostoli, Cap, 11:29

Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap, 8: 4

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 13: 16

AJUTORAREA (aproapelui)

”Fiecare să facă din ceea ce-i strădanie generală problema sa personală și să fie încredințat că, participă el cel dintâi la succesul ori eșecul de obște” ( Epistolele, epistola 28,III, în col. PSB,vol.12, p.168)

”...avem nevoie de ajutorul fiecăruia dintre frați mai mult decât are nevoie o mână de alta". (Epistole, epistola 97, în col. PSB, vol. 12, p. 275)

2 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Ieșirea - a doua carte a lui Moise, Cap. 34:7;

Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor), Cap. 18:15;

Cartea lui Neemia (a doua Ezdra), Cap. 9, 13;

Psalmi: 11:1; 14:2; 24:5; 25:3; ...88:2,3,6,9,15,24,33,48; ...118:30,43,90,138,142,151,160...

Pildele lui Solomon, Cap. 3:3; 8:7; 12:17-19;14:5;26:28

Sfânta Evanghelie după Ioan,Cap. 1:17; 3:21; 5:33; 8:32-46;14:6,17;15:26; 16:7,13; 17:17; 18:37; 19:35

Faptele Sfinților Apostoli, Cap. 21:34, 22:30; 26:25

Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, Cap. 1:6-8; 2:4,21; 3:18; 4:6; 5:6

ADEVĂRUL (este cel mai prețios dintre toate bunurile)

 ,,Căci ce pierderi mai mari ar putea da peste cineva decât aceea de a pierde cel mai prețios din câte bunuri există, adevărul ?". (Epistole, epistola 203, III, în col. PSB, vol. 12, p. 418)

1 ianuarie - Lumina zilnică din Scripturi

Facerea: Cap. 2, 16;19;20;23;25
Facerea: Cap. 3, 8-9;12;17;20-24
Facerea: Cap. 4, 1;25
Facerea; Cap. 5, 1-5

ADAM (starea primordială)

„Odinioară Adam era sus, nu în ce priveşte locul, ci prin libertatea voinţei sale, când, îndată ce i s-a dat viaţă, şi-a aruncat privirile spre cer; s-a bucurat de cele văzute şi a iubit nespus de mult pe Binefăcătorul său, Care-i dăruise desfătarea vieţii veşnice, îl aşezase în desfătarea paradisului, îi dăduse aceeaşi stăpânire pe care o aveau îngerii, îl făcuse să aibă acelaşi fel de vieţuire cu arhanghelii şi să audă glas dumnezeiesc. Pe lângă toate acestea era sub paza lui Dumnezeu şi se desfăta cu bunătăţile Lui”. (Omilii şi cuvântări, omilia a IX-a, VI, în col. PSB, vol. 17, p. 442)

„Trebuia ca omul să nu-şi observe goliciunea, pentru ca nu cumva mintea lui să fie atrasă a-şi împlini lipsa, iar prin născocirea de îmbrăcăminte şi prin grija de trup, să fie sustras cu totul de la contemplarea lui Dumnezeu”. (Omilii şi cuvântări, omilia a IX-a, IX, în col. PSB, vol. 17, p. 445)

„Dar, pentru ce n-au fost făcute odată cu facerea omului şi veşmintele ?

PREDICA DE ANUL NOU A PATRIARHULUI ROMÂNIEI

 

De Anul Nou, oamenii își doresc și își urează: Un An nou fericit! sau: La mulți ani cu sănătate și fericire! sau:  Ani mulți și buni!

Este firească și frumoasă urarea de mai sus, dar și întrebarea: Cine ne dăruiește ani mulți și buni, cu sănătate și fericire? Răspunsul omului credincios este acesta: Dumnezeu Cel Veșnic și Bun, izvorul vieții, al bucuriei și al fericirii.

Din acest motiv, trecerea dintre ani trebuie întâmpinată mai întâi, cu Rugăciune la miezul nopții și apoi, dacă se dorește, și cu Revelionul citadin sau cu Veghea obiceiurilor tradiționale de la sat.

Astfel urmăm înțelepciunea poporului român exprimată în cuvintele „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”, precum și hotărârea Sfântului Sinod din data de 17 februarie 2011, care a aprobat rânduiala Slujbei ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani. Aceasta conține, în principal, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, rugăciuni de mulțumire și rostirea unui cuvânt despre sfințirea timpului.

AZI, CÂND ANUL VECHI…

 

Azi, când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iară
şi când Anul Nou aşteaptă
mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea ori, şi-acuma, în genunchi, cu umilire,
noi Ţi-aducem printre lacrimi
rugăciuni de mulţumire.

…Mulţumire, că şi-n anul ce se duce, Tu, Iisuse,
ne-ai adus îmbelşugare bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea Mâinii Tale,
să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale.
Mulţumire, că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simţi duioasa Mâinii Tale mângâiere,
c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe
să putem privi pe urmă Slava Sfintei Tale Feţe…