Duminica a II-a din Postul Paștelui. O lecție despre prietenie și cum poate prietenia să ajute mântuirii. Capernaum. Hristos în mijlocul mulțimii, din pragul casei unde Se adăpostea, vestește Cuvântul. Și acolo, sub ochii șocați ai celor ce se înghesuiau să audă, patru prieteni plinesc porunca Împărăției. Se fac frate aproapelui aflat în neputință. Biruiesc neputința lui cu o creativitate ieșită din comun. Sparg coperișul pentru a-l purta pe paralitic dinaintea Domnului. Iar Hristos reacționează asemeni unui Frate mai mare, entuziasmat de soluție. Iartă. Le dovedește, printr-o spărtură în acoperișul Legii, că iertarea e mai mare decât vindecarea trupescă. Că orice gest cu suflet aduce vindecare sufletului.
A vedea pe Dumnezeu e gândul propus inimii noastre de către Biserică. De aceea și este pomenit Sfântul Grigorie Palama, teologul vederii Luminii celei necreate. Istoria ne păstrează un text al Fericitului Augustin, important tâlcuirii noastre: „Dacă întreb un păgân: Unde este Dumnezeul tău?, el îmi va arăta statuile sale.
Dacă sfărâm aceste statui, el îmi va arăta un munte, un copac, o piatră oarecare pe care el a luat-o din albia unui râu şi a pus-o pe un soclu pentru a se prosterna înaintea ei. Vezi – îmi va zice el arătând cu degetul obiectul adorat –, iată Dumnezeul meu! Dacă eu râd de piatra lui sau dacă o sparg sau o arunc cu dispreţ, el îmi va arăta soarele sau luna, ori un alt astru. Despre tot ceea ce-i vine în minte şi din tot ceea ce poate arăta cu degetul, el îmi va spune: Iată Dumnezeul meu! Eu văd soarele înaintea mea şi nu pot să-l rup în bucăţi, nici nu pot să desprind stelele de pe cer, iar păgânul se va crede superior; el poate să-mi arate lucruri vizibile, poate să-mi prezinte prin gesturi ceea ce vrea şi să-mi zică: Acesta este dumnezeul meu! Şi întorcându-se spre mine, va striga: Dumnezeul tău unde este? La o asemenea întrebare, eu nu-i pot arăta nimic ochilor lui. Nu aflu în jurul meu decât minţi lipsite de discernământ care strigă împotriva mea; eu nu am nimic de arătat ochilor pe care păgânul îi are pentru văzut. Acest om nu are ochi pentru a vedea ceea ce eu îi pot arăta în mod real. Aş vrea să plâng pentru asta, să mănânc pâinea mea cu lacrimi, căci Dumnezeul meu este nevăzut, iar interlocutorul meu caută un lucru vizibil când îmi zice: Unde este Dumnezeul tău? Dar eu îţi spun: Arată-mi sufletul tău. Pentru ce nu poţi face acest lucru? «Fiindcă este nevăzut.» Şi totuşi acesta este ceea ce există mai bun în tine. Îmi spui că îţi cunoşti sufletul după acţiunile sale. Foarte bine. În acelaşi fel îl cunosc şi eu pe Dumnezeu. Cel care a făcut tot ceea ce afli valoros în tine însuţi, acesta este Dumnezeul meu“.
Să luăm dar, seamă! Să căutăm să vedem pe Dumnezeu! El ne îngăduie.
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!