129. După facerea lumii Dumnezeu se îngrijeşte de ea?
Dumnezeu se îngrijeşte de lume. Această lucrare prin care
Dumnezeu se îngrijeşte de lume se numeşte pronie sau providenţă.
Prin pronie, Dumnezeu păstrează lumea în totalitatea ei şi fiecare lucru
şi fiinţa în parte, le ocroteşte şi le îndreaptă spre scopuri bune. Pronia
sprijină orice lucrare bună. Ea a produs profeţia în Vechiul Testament
şi planul mâtuirii. Ea se arată în toate lucrurile lumii, de la cele mai
mici până la cele mai mari, pe care Dumnezeu le cunoaşte şi le
îngrijeşte, cum ne spune Mântuitorul însuşi: «Căutaţi la păsările
cerului, că nici seamăn, nici secera, nici adună în jitniţe, şi Tatăl
vostru cel ceresc le hrăneşte (Matei 6:26). «Au doar nu se vând
două păsări pentru un ban ? şi nici una dintr-însele nu cade pe
pământ fără de Tatăl vostru» (Matei 10:29).
«Dumnezeu, zice Sfântul. Ioan Gură de Aur, nu numai că a adus la lumină zidirea,
dar după ce a dus-o, o îngrijeşte. De zici îngeri, de zici arhangheli,
de zici puterile cele de sus, de zici toate cele văzute şi nevăzute,
toate acestea se bucură de pronia Lui. Fără această lucrare, ele se
duc, se scurg şi pier». Iar Clement Alexandrinul zice: «înfăţişarea,
ordinea şi măiestria lucrurilor văzute ne arată pronia
dumnezeiască».
Prin pronie, Dumnezeu nu numai păstrează, dar şi conduce
lumea, care va primi o schimbare înspre mai bine. Sfântul Efrem Sirul
scrie despre pronie astfel «Am văzut case şi m-am gândit la
gospodar. Am văzut lumea şi am înţeles pronia. Am văzut corabie
fără cârmaci, scufundându-se. Am văzut faptele oamenilor
neisprăvind nimic fără Dumnezeu, care le conduce. Am văzut
cetăţi şi republici deosebite în constituţia lor şi am înţeles că toate
există prin rânduiala lui Dumnezeu. Turma e de la păstor, iar
creşterea tuturor pe pământ e de la Dumnezeu».
Prin pronie, Dumnezeu opreşte răul şi îl întoarce spre bine, cum
ne spune Mărturisirea lui Dosoftei: «Cele rele le ştie mai dinainte şi
le îngăduie Dumnezeu, dar Ei nu se îngrijesc de ele, pentru că nici
nu le-a făcut. Dar odată întâmplate, ele sunt îndreptate spre ceva
folositor de către nesfârşita bunătate, care fără să le fi făcut, le
îmboldeşte spre mai bine cât este în puterea acestora». Dumnezeu
păstrează şi conduce lumea, conlucrând cu puterile făpturilor, nu fără
ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!