Preotul, binecuvântandu-i pe credincioşi zice: “şi să fie milele
Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu voi cu toţi”. “Se
doreşte celor prezenţi mila Celui ce a arătat prin prefacerea pâinii şi a
vinului că e la dispoziţia lor, ca să se unească cu ei şi să-i aducă prin
aceasta la învierea la care se află El cu trupul Său. Hristos – Dumnezeu - e
Mare, cu nimic mai mic decât Dumnezeu, deşi e întrupat şi jertfit”.
Ectenia următoare e una eclesiologică, cerând cele de trebuinţă
pentru toţi membrii Bisericii. Ea reprezintă de fapt reluarea ecteniei
cererilor în prima ei parte. Rugăciunea tainică a preotului din timpul acestei
ectenii, e una cutremurătoare: “Înaintea Ta punem toată viaţa noastră şi
nădejdea şi cerem şi ne rugăm: învredniceşte-ne pe noi să ne împărtăşim cu
cuget curat, cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine ale acestei sfinte şi
duhovniceşti mese”.
Finalul ecteniei pune accentul pe elementele care ne asigură
întărirea unităţii sufleteşti, în care trebuie să se prezinte în curând
comunitatea la împărtăşirea cu Sfintele Taine. “Unirea credinţei şi
impărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată
viaţa noastră Lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Urmează rostirea Rugăciunii
domneşti: “Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă,
să cutezăm a te chema pe Tine Dumnezeul Cel ceresc, Tată şi a zice:” Iar
poporul zice: “Tatăl nostru”.
Cât priveşte conţinutul rugăciunii, dorim Împărăţia Lui ca pe o Împărăţie
a libertăţii adevărate, ca pe o Împărăţie în care nu suntem supuşi şi robi, ci
fii şi împreună stăpânitori cu Fiul Său. Cerând să vină la noi Împărăţia Lui,
arătăm că iubim iubirea. De aceea odată cu numirea Lui ca Tată al nostru, cerem
şi iertarea păcatelor noastre şi ferirea de alte păcate, ca să se realizeze între
El şi noi şi între noi înşine Împărăţia Iubirii. Sunt moduri de biruire a
egoismului nostru şi de sporire în iubirea care trebuie să domnească în Împărăţia
Tatălui cresc. Cerem apoi “pâinea cea spre fiinţă”. Prin cererea aceasta ne
pregătim pentru împărtăşirea apropiată de Hristos. Ecfonisul “că a Ta este Împărăţia
şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh” exprimă nu numai
veşnicia acestei Împărăţii a Sfintei Treimi, ci şi că, deşi e o Împărăţie în
care Dumnezeu ne va fi Tată şi Frate şi vom avea acelaşi duh cu El, e totuşi o Împărăţie
a slavei şi că ea nu se întemeiază prin noi. Preotul le împărtăşeşte credincioşilor
pacea, îndemnându-i: “capetele voastre Domnului să le plecaţi”. Astfel, după ce
credincioşii l-au invocat pe Dumnezeu în rugăciunea “Tatăl nostru”, preotul îi îndeamnă
să-L recunoască şi ca Stăpân şi să-şi îndeplinească faţă de El datoria de robi
plecându-şi capetele în faţa Lui, mărturisindu-şi supunerea. Apoi e atrasă
luarea aminte a credincioşilor: “Să luăm aminte. Sfintele Sfinţilor!” Credincioşii
sunt sfinţi din pricina Sfântului (Iisus) la care ei participă şi din al Cărui
Trup şi Sânge se împărtăşesc. Comunitatea răspunde: “Unul Sfânt, Unul Domn
Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu – Tatăl. Amin”, recunoscând astfel că
“nu e alt sfânt între noi oamenii decât Iisus Hristos”. Preotul sfărâmă apoi Sfântul
Agneţ zicând: “Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă
şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci
pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte”. Din Trupul acesta al lui Hristos se vor
împărtăşi credincioşii. Apoi Sfântul Trup e pus în Potir, zicându-se “Plinirea
Potirului credinţei Sfântului Duh”. El ţine şi Trupul şi Sângele în unitate,
dar neconfundate. E turnată căldura în Sfântul Potir: “Căldura credinţei, plină
de Duhul Sfânt”. Cei ce se împărtăşesc ca “sfinţi” curăţiţi de păcate, aduc cu
ei căldura credinţei. Dar căldura aceasta a credinţei nu o au fără lucrarea
Sfântului Duh în ei. Are apoi loc punerea în potir a miridelor pentru sfinţi,
pentru cei vii şi pentru cei morţi. La punerea părticelelor NI şi KA din
Sfântul Trup, preotul rosteşte “Învierea lui Hristos”, arătând prin aceasta că
cei ce urmează a se împărtăşi se împărtăşesc cu Trupul Înviat al lui Hristos.
La punerea miridei pentru Născătoarea de Dumnezeu se zice Axionul Învierii:
“Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime”, subliniind aceeaşi forţă a lui Hristos
Cel Înviat ce se află cu Trupul în Sfântul Potir. Iar când pune miridele pentru
cele 9 cete de sfinţi, preotul zice: “O Paştile cele mari şi preasfinţite,
Hristoase! O Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea: Dă-ne nouă să
ne împărtăşim cu Tine mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale”
. Din aceste cuvinte se degajă aceeaşi bucurie pascală, precum şi nădejdea de a
fi cu Hristos “mai cu adevărat” în Împărăţia Sa, în deplină comuniune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!