Eu nu-mi voi urî durerea, ci-o voi binecuvânta,
căci ea m-a făcut, cu lacrimi, eu să pot acum cânta
şi ea m-a-nvăţat să aflu, să aleg şi să pătrund
Adevărul şi Iubirea care-n Jertfă se ascund...
Eu binecuvânt durerea, căci în sfântul ei cuptor
mi-am primit, trimis din ceruri, cântecul nemuritor
şi numai arzând acolo mi-am împreunat divin
inspiraţia cu harul şi furtuna cu senin.
Eu îi mulţumesc durerii că m-a învăţat s-aştept
vremea care-aduce-odată răsplătirea celui drept
ca şi vremea ce zdrobeşte pe-ngâmfat şi mincinos
şi să ştiu că vremea asta n-o prea-ntârzie Hristos.
Eu îi datorez durerii o recunoştinţă-n veac,
că m-a învăţat, cuvântul, cum să-l spun şi când să-l tac,
că m-a dus să aflu taine care zac cel mai afund
şi-adevărul care-n suflet cei mai mulţi, viclean, l-ascund.
Eu voi mulţumi de-a pururi Dumnezeului Slăvit
că în felul cel mai crâncen mi-a dat tot ce-am suferit,
că-n văpaia cea mai albă mi-a-mbrăcat al slavei in
– numai ce-am creat acolo are-n el ceva divin...
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!