Să ne întoarcem de îndată la Tatăl Ceresc
În Epistola către Timotei, Apostolul Pavel scrie următoarele:
„Şi aceasta să ştiţi, că în zilele cele de apoi vor veni vremuri cumplite. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, măreţi, trufaşi, hulitori de părinţi, neascultători, nemulţumitori, necuraţi.
Fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine.
Vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu.
Având chipul bunei credinţe, dar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia te fereşte…” (II Tim 3, 1-5).
„Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (II Tim 3, 13).
„Iar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor” (I Tim 4, 1).
„Căci va veni o vreme când oamenii nu vor mai suferi învăţăturacea sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Şi îşi vor întoarce urechile de la adevăr şi se vor îndrepta către basme.” (II Tim 4, 3-4)
„Să ştiţi că în zilele de apoi veni-vor, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor.” (II Ptr3, 3)
„Iar Duhul arătat grăieşte că în vremurile cele de apoi se vor depărta unii de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti…” (I Tim 4, 1)
Apocalipsa, cartea vremurilor de apoi
Biblia este o carte minunată în care se vede amănunţit cum curge şi cum se scurge viaţa omeniri şi viaţa omului. Biblia cuprinde toată istoria şi toată viaţa omenirii, începând de la facerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor. Partea din urmă din viaţa omenirii e pusă în cartea ultimă a Bibliei, şi se numeşte Apocalipsa. Cartea aceasta cuprinde vedeniile ce le-a avut Apostolul şi Evanghelistul Ioan pe insula Patmos.
În aceste vedenii, Domnul Dumnezeu i-a arătat Evanghelistului Ioan tainele cele mari ale vremurilor din urmă. Apostolul Ioan apus aceste arătări în cartea ce se numeşte Apocalipsa, cartea descoperirilor dumnezeieşti (în chipul de mai sus se vede Evanghelistul Ioan prinzând în carte dumnezeieştile descoperiri).
Apocalipsa e o carte plină de „peceţi” şi de taine care întrec ştiinţa şi cunoştinţa oamenilor. Nu e dat omului să dezlege aceste taine. Toţi cei care încearcă acest lucru, amintind fel de fel de numere şi nume, de ani şi de oameni, greşesc cumplit. Tainele Apocalipsei privesc vremurile din urmă, privesc vremurile ce vor veni, iar tainele viitorului şi ale sfârşitului veacurilor singur Tatăl Ceresc le ştie (Mc 13, 32).
Nu se poate însă tăgădui faptul că vremurile noastre încep tot mai mult să se asemene cu vremurile arătate în Apocalipsa.
Apocalipsa arată vremurile din urmă ca vremuri de cumplite stricăciuni sufleteşti. O generală decădere sufletească va cuprinde lumea şi omenirea. Vor fi vremuri de stricăciuni sufleteşti şi de răutăţi care n-au fost de la începutul lumii.
Numărul celor credincioşi va scădea grozav.
Această cumplită decădere sufletească va fi însoţită de vremuri grele, de grozave urgii şi arătări cereşti. Vor fi urgii, necazuri, semne şi arătări cereşti care n-au fost de la începutul lumii.
Însă, în faţa tuturor urgiilor şi arătărilor cereşti, oamenii vor stărui până la sfârşit înrăutăţi şi nepăsare de cele sufleteşti.
În această asemănare, vremurile noastre încep a se potrivi cu vremurile arătate în Apo-calipsa. Şi vremurile noastre au aceste trei puncte:
1. stricăciuni sufleteşti şi răutăţi mai mari ca oricând;
2. urgii, arătări cereşti, necazuri şi greutăţi mai mari ca oricând;
3. este plină lumea de oameni care, în faţa urgiilor şi arătărilor cereşti, stăruie în răutăţi şi nepăsare de cele sufleteşti.
Citind în Apocalipsa şi în cărţile unor prooroci (în special a proorocului Daniel), parcă ai citi despre vremurile şi oamenii de azi. Citind Apocalipsa îţi vine să te întrebi: oare nu cumva au început a se deschide „peceţile”?… Oare nu cumva am intrat în zodia vremurilor apocaliptice?… Oare nu cumva au început judecăţile?… Oare nu cumva stăm sub judecata vremurilor apocaliptice?…
Poate că n-am ajuns încă în aceste vremuri… poate am intrat în ele… singur Tatăl Ceresc ştie.
Un lucru însă e sigur: trăim vremuri biblice care strigă spre noi să ne lăsăm de răutăţi şi să ne întoarcem de îndată la Tatăl Ceresc...
Părintele Iosif Trifa, Sibiu, la 1 martie 1929
din volumul „Trăim vremuri biblice”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!