”Prin Evanghelia Sa, Domnul Hristos i-a invatat pe oameni cum sa poarte razboi cu ei insisi – cum sa se imblanzeasca, sa se cultive, sa se smereasca, sa se innobileze si, de asemenea, cum sa se indumnezeiasca prin acest razboi. El a trasat o strategic si tactica precisa. A aratat in chip minunat oamenilor cum trebuie sa fie ca sa nu se ajunga la razboi intre ei sau impotriva lor. El nu a afirmat ca nu va fi razboi, ci a invatat cum sa nu fie provocat razboiul. Insa, cu duhul Sau prorocesc, El a prevazut ca nu toti oamenii vor vrea sa il asculte si ca din pricina aceasta vor fi multe razboaie. Veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie… ca se va scula neam peste neam si imparatie peste imparatie (Matei 24, 6-7). Mantuitorul a adus pace intre oameni, a adus bunavoire, a adus intelegere, a descoperit calea, a numit mijloacele, a daruit ajutor statornic tuturor si fiecaruia. Insa toate aceste daruri dumnezeiesti le vor refuza multi, si ca atare vor fi batuti cu sabia razboiului. Nu vor fi batuti cu razboi indata ce pacatuiesc, ci dupa indelunga si preaindelunga rabdare si iertare a lui Dumnezeu. Dupa ce toate celelalte mijloace inteleptitoare sint epuizate, Dragostea Cereasca Se slujeste de mijlocul ultim – baterea copiilor Sai cu biciul razboiului.
Prezicand razboaiele, Hristos a plans(Luca 19, 41). Sint oameni care prezic razboaiele cu o satisfactie razbunatoare, ca o mama vitrega rea ce se bucura ca fiul vitreg e batut. Mama buna, insa, plange cand se gandeste la bataia data copilului ei, fie acesta cat de rau. Asa si Hristos: plin de nemarginita dragoste fata de oameni, fata de copiii Sai, insa prevazand razboaiele, a plans.
Hristos a prezis razboaie pana in vremurile din urma. Si a amintit cauzele lor. Iar cauzele vor consta in aceea ca se vor ridica hristosi mincinosi si proroci mincinosi, si ca din pricina inmultirii faradelegii dragostea multora se va raci (Matei 24,24 si 12). Hristosii mincinosi vor arata oamenilor scopuri mincinoase ale vietii; prorocii mincinosi vor prezice intamplari mincinoase; iar faradelegile si racirea dragostei ii vor calauzi pe oameni pe cai gresite. Unii oameni nu vor cunoaste nici scopul, nici calea vietii. Altii vor cunoaste scopul, insa din pricina slabiciunii de caracter vor merge pe cai gresite. Altii vor cunoaste si scopul si calea, insa le vor respinge cu buna stiinta si rautate, asa cum conducatorii evreilor le-au respins candva, cu buna stiinta si rautate, pe amandoua si L-au rastignit pe Hristos. Si prin aceasta Dragostea Cereasca va fi facuta sa ingaduie, plangand, asupra copiilor Sai, bataia cu biciul razboiului.
Din toate acestea reiese limpede invatatura:
1. Domnul Hristos ne-a descoperit scopul vietii si calea.
2. Prin Evanghelia Sa, Hristos a propus si prescris, in scopul inlaturarii celorlalte razboaie, razboiul omului cu el insusi.
3. Cei ce nu duc razboi cu ei insisi, cu patimile, viciile si pacatele lor, il duc negresit impotriva lui Dumnezeu si a aproapelui.
Razboiul nu are cum sa nu vina asupra crestinilor care calca legea lui Dumnezeu, chiar daca ei nu-l vor – la fel cum copilul care a gresit nu vrea bataia, dar o pricinuieste. (…)
Cauza razboiului consta in lepadarea oamenilor de Dumnezeu si de legea Lui. Lepadarea de Dumnezeu si netrebnicia din timp de pace a oamenilor provoaca razboiul. Atunci cand oamenii merita razboiul, atunci cand acumuleaza cauze de razboi, razboiul vine fie ca o vor ei, fie ca nu o vor. Precum cei ce beau apa cu bacili de tifos se molipsesc de tifos si tifosul este inevitabil, asa si cei ce, lepadandu-se de Dumnezeu, se adapa cu ganduri, pofte si fapte potrivnice lui Dumnezeu, atrag asupra lor molima razboiului, si razboiul devine inevitabil. Atata vreme cat oamenii se razboiesc cu Dumnezeu prin gandurile, poftele si faptele lor, degeaba viseaza la pace. Fie ca vor sau nu, razboiul n-are cum sa nu vina acolo unde este semanata samanta razboiului.
Razboiul impotriva lui Dumnezeu, pe fata sau intr-ascuns, duce inevitabil la razboi intre oameni. Ca nu este pace necredinciosilor, zice Domnul (Isaia 48, 22). In zilele noastre, se vorbeste in gura mare despre pace mai mult decat oricand, in vreme ce popoarele se pregatesc de razboi mai mult decat oricand. Este greu ca aceasta fatarnicie sa nu fie pedepsita prin razboi.
Sursa: Sfantul Nicolae Velimirovici, “Razboiul si Biblia”, Editura Sophia, Bucuresti, 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!