Simt în inima mea un gol puternic. .
Simt o lipsă mare ce mă apasă pe inimă.
Mă doare inima.
Şi nu ştiu pentru ce.
Sunt sătul şi totuşi mi-e foame de ceva.
Sunt adăpat şi totuşi o sete cumplită mă chinuie.
Sunt odihnit și totuşi o osteneală lăuntrică mă doboară.
Sunt bine îmbrăcat şi totuşi un vânt nevăzut bate fără milă peste sufletul meu.
O lipsă mare,
un gol puternic,
o foame şi o sete ce le simt,
Osteneala,
vântul,
frigul,
durerea inimii sunt pentru că trăiesc în păcate de atâţia ani
De-atâţia ani păcătuiesc,
de-atâţia ani bolesc şi sufăr fără a mă lecui.
Deşi am şi doctori iscusiţi şi leacuri potrivite, totuşi zac bolnav şi strig mereu că nu are cine mă vindeca.
IISUS ÎMI ESTE DOCTOR,
POCĂINŢA ÎMI ESTE LEAC,
DAR EU NU VOIESC SĂ MĂ VINDEC...
Stau legat în lanţurile cele nedezlegate ale obiceiurilor rele şi patimilor şi iată că mor nelecuit...
Părintele Ioanichie Bălan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!