O picătură din Iordan sfinţeşte toate cotloanele caselor şi gândurilor noastre.

 

fragment din Praznicar – Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Nu au apus sub cupola Bisericii Ortodoxe glasurile praznicului Naşterii Domnului şi nici cele ale Tăierii împrejur, când iată, glas nou înălţăm, în cuvinte omeneşti încercând să cuprindem fapte dumnezeieşti, cântând dar, laolaltă: „Astăzi făptura se luminează; astăzi se veselesc toate cele cereşti, împreună cu cele pământeşti. Îngerii şi oamenii se amestecă laolaltă. Că unde este de faţă Împăratul, este şi buna rânduială. Deci să alergăm la Iordan, să vedem cu toţii pe Ioan cum botează creştetul cel nefăcut de mână şi fără de păcat. Pentru aceasta, apostolicesc glas aducând, să cântăm laolaltă, strigând: Arătatu-s-a harul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor, luminând şi dând credincioşilor mare milă” (cf. alcătuirii lui Anatolie, glas 8, seara, la Litia Botezului Domnului).

Să cântăm aşadar laolaltă, strigând… Acesta ne-ar fi poate cel mai firesc mod de-a ne umple de bucurie slujirea pe care o aducem lui Hristos Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat… Cel pe Care L-am văzut născându-Se, alergând în Egipt, întors de acolo… Cel pe Care L-am văzut tăiat împrejur şi numit cu nume şoptit de înger, Iisus… Cel pe Care L-am aflat uimind Templul şi pe oamenii lui… Cel purtat în braţele Dreptului Simeon, lumină spre descoperirea neamurilor… El Este Cel Ce vine. Şi Care dinaintea noastră a limpezit apele Iordanului, înveşmântând în lumină ziua de astăzi. Şi ce slujitori ai Tainei şi-a luat Cel Care astăzi ni Se destăinuieşte, arătându-Se Dumnezeu în apa Iordanului? Din îngeri pe Gavriil, din oameni pe Fecioara şi, astăzi, pe Ioan; din ceruri steaua, din pământuri peştera şi din ape Iordanul, apa care-a înecat moartea şi păcatul şi fărădelegea. Iată de-acum o apă care nu ne mai desparte, ci ne adună, Biserică întreagă părând a fi malurile printre care se strecoară, curgând spre izvoare, Iordanul. Altarul izvor se face Iordanului celui nou, ce ne este Biserica, şi cu uimire vedem cum, de fiecare dată când Uşile Împărăteşti ale catapetesmei se deschid – ca atunci, la Iordan, cerurile – iarăşi se aude glasul Tatălui, binevestindu-ne că El, Hristos, e în miezul trăirii noastre, umplând lumea cu bunăvoirea Tatălui.

Ce frison duhovnicesc ne-a străbătut astăzi pe toţi! Înţelegând cutremurul care l-a cuprins pe Sfântul Ioan astăzi la Iordan. Ca preot, vă spun că Taina Botezului, a Sfintei Euharistii – când pui mâna păcătoasă pe cel fără de păcat, scufundându-l, iară şi iară, în cristelniţa-Potir-Iordan a Liturghiei sau slujirea de astăzi a Aghiasmei Mari – te-acoperă de fiorul pe care, credem noi, l-a simţit Ioan Botezătorul. Măcar în parte… Pentru că în toate fiind prezent Hristos-Dumnezeu atingi cu mâinile tale cerul în toată splendoarea lui. Atingi Mărgăritarul de mare preţ care dă Bisericii conţinut de Taină, Biserica fiind tainiţa Comorii celei nepreţuite.

Poate vi se par cuvintele prea – ştiu eu – umflate, prea multă metaforă străbătându-mi zisa. Fie! Şi tot n-am cuvinte pentru a rosti ceea ce bucuria Praznicului de astăzi rostuieşte în inima mea. Vedeţi şi voi – nu-i aşa? – iubiţi credincioşi, cât de mare dar ne-a dăruit nouă ziua de astăzi! Un râu de minuni care, izvorând din alcătuirea de apă şi foc a Iordanului, ne umple de bucurie şi viaţă valea plângerii, gheena în care ne străbatem viaţa. O picătură din Iordan sfinţeşte toate cotloanele caselor şi gândurilor noastre. Aşa să vedeţi efortul preoţilor de a vă străbate casele. Ca o imagine gigantescă a întreg darului pe care Iordanul sfinţit de Hristos l-a irumpt lumii. Casa fiecăruia este un golf de Iordan, un plaure pe care-Şi pleacă odihna Hristos.

Aşa-i că nicidecum n-am spus tot? În ce cuvinte să-I spui lui Hristos cât de mult Îl admiri că astăzi – tradiţia o spune, iar pictarea icoanelor o ilustrează – vechiul legământ dintre Adam şi diavol se sfărâmă sub picioarele Celui Care, ridicat pe Crucea Golgotei, va face Iordan cerul întreg? Un teolog apusean – Romano Guardini – spunea: „Tainică e apa; clară, simplă, generoasă. Gata să cureţe ce s-a murdărit; să învioreze ce e însetat. Şi, totodată, insondabilă, neliniştită, plină de putere şi de enigme, ademenind în jos, spre pieire. Simbol al adâncului primordial din care se revarsă viaţa şi cheamă moartea…” (cf. Despre semnele sacre, Ed. Humanitas, 2003, p. 51). Am spune noi: omoară moartea. Această materie feciorelnică şi luminoasă, în Hristos, devine templu al Luminii celei necreate.

Relaţia aceasta între Iordan şi Crucea Mântuitorului se vădeşte în două feluri.

Dintâi, iată, priviţi la crucea aceasta din lemn cu care am binecuvântat! Pe o parte – Golgota, iar pe de alta – Iordanul. Unite prin mii şi mii de fire de sfinţenie. Pe de alta, numai şi scufundarea mâinii făcute cruce sau a Crucii în apă aduce Iordanul curgând la picioarele noastre. Semn că acolo unde e Crucea e Hristos, Cel Care sfinţeşte apele…

Dragii mei şi lui Dumnezeu bineplăcuţi!

În puţinele mele puteri nu stă a vă lămuri întru totul taina Iordanului care astăzi ni s-a arătat! Vă rog să vă aduceţi aminte de tot darul care s-a revărsat în viaţa voastră. De dulcea bucurie în care Hristos Domnul, Fiul cel iubit al Tatălui, prin Jertfa Sa ne-a făcut fii adoptivi ai Acestui Tată, ai Aceluiaşi Tată!

Să mulţumim dar Domnului pentru Iordan! Pentru Botezul Său şi pentru botezul nostru, modul în care şi prin care ne-a îngăduit a-I fi fraţi. Fratele Celui de Preţ. Mărgăritarului Care, spălat în Iordan, spală Iordanul, şi cu el lumea. Pe noi! Amin.

Braşov, 2004

sursa:http://www.agnos.ro