Iată în ce constă el: învaţă pe de rost Psalmul „Miluieşte-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta“ (Psalmul 50), inspirat de Duhul Sfânt
proorocului David, şi rosteşte-l cu credinţă sinceră şi cu nădejde, cu
inimă înfrântă şi smerită.
De te vei căi astfel sincer, cu cuvintele regelui David, Domnul va
face să strălucească peste tine îndată iertarea păcatelor şi toate
însuşirile sufletului tău se vor umple de pace.
Lucrul de căpetenie în viaţă este să te arăţi râvnitor în dragostea
de semeni şi să nu judeci pe nimeni. Fiecare va răspunde pentru sine
înaintea lui Dumnezeu, tu vezi-ţi de-ale tale.
Păzeşte-te de răutate.
Sfântul Ioan de Kronstadt
Extras din ”Viața mea în Hristos”, Ed. Sophia, 2005
***
Credinţa în Dumnezeu rămâne pentru români singura lor speranţă
adevărată, mai ales atunci când trec prin grele încercări. Rugăciunea de
mai jos, Psalmul 50, are o putere deosebită, fiind recomandată de marii
duhovnici români ca rugăciune pentru ușurarea sufletului și atragerea
ajutorului dumnezeiesc. Îmbinată cu spovedania înaintea duhovnicului și
cu participarea la slujba de duminică (Sfânta Liturghie), rugăciunea
aceasta va ajuta mult pe oricine o rostește cu credință.
PSALMUL 50
l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Cuvânt al Părintelui Ioanichie Bălan despre citirea psalmilor:
– Puţini credincioşi şi chiar monahi mai citesc astăzi Psaltirea. Care este folosul citirii regulate al psalmilor?
— Părinţii noştri citeau zilnic Psaltirea, ca o rugăciune permanentă.
Ba unii o ştiau pe de rost şi o spuneau în șoaptă la ascultare, sau
mergând pe cale. Credincioşii, puţini mai ştiu astăzi doar psalmul 50.
Este păcat că noi nu mai cunoaştem puterea Psaltirii, frumuseţea
duhovnicească a psalmilor. Cândva o rosteau în ison sau o cântau,
imitând pe sfinţii îngeri. Dar să nu uităm că cititul psalmilor este
trupul rugăciunii, iar înţelesul adânc al psalmilor este sufletul
rugăciunii. Trupul fără suflet este mort. Adică citirea psalmilor fără
cugetare şi atenţie aduce puţin folos.
— Unii credincioşi spun că nu citesc Psalmii pentru că le face diavolul multe ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?
— Se tem de psalmi pentru că cine se roagă cu psalmii îi arde pe
diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra
duhurilor rele. Cu aceasta părinţii de demult făceau minuni şi alungau
duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se
tem de ispite, aceştia sunt creştini fricoşi, care vor să iasă la lupta
cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, îndată
diavolul ne dezarmează şi ne ia prizoneri, adică ne face robi ai
păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul şi smerenia sunt cele
mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu aceasta sfinţii izgoneau
diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citeşte Psalmi
imită pe îngeri şi cântă împreună cu ei.
Sursa: Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul,
Editura Trinitas, Iași, 2003, pp. 24-25.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!