"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

sâmbătă, 28 ianuarie 2023

Despre suferință

 Părintele Tomotaș Laurean 

”În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea”

 Despre suferință s-a scris și s-au spus multe; o vedem în lume, în jurul nostru, în familia noastră.

Se pune problema cum să privim și să primim suferința? De unde vine?

Ea este o încercare de la Dumnezeu la care trebuie să răspundem pozitiv așa cum a răspuns patriarhul Avraam când a fost pus să-și jertfească unicul fiu, așa cum a răspuns Iov, așa cum au răspuns apostolii, sfinții și mucenicii care au îndurat nu numai suferința, ci chiar și-au dat viața mărturisindu-L pe Domnul Iisus Hristos. Ca model  pentru felul cum trebuie să ne ducem suferința, îl avem pe Domnul Iisus Hristos care a suferit patimi și moarte pentru mântuirea lumii.

De unde vine suferința? Ea este o consecință a păcatului, cum citim în Sfânta Scriptură că ”deaceea precum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, așa și moartea a trecut la toți oamenii” (Rom. 5, 12).

Ce să facem în fața suferinței? Să avem credință și nădejde în Dumnezeu. Se spun multe despre bolile și crizele de care suferă azi omenirea, se caută cauzele acestor boli și crize în problemele sociale (sărăcia), în cele economice (nu avem bani), în cele politice (corpupția conducătorilor). Dar adevărul, din punct de vedere creștin, este că aceste crize de care suferă societatea omenească este lipsa credinței în Dumnezeu, necredința.

Femeia Cananeancă a avut suferința ei de mamă pentru fiica ei bolnavă, Iair a suferit pentru același lucru. De asemenea, sutașul pentru sluga sa, dar nu au disperat, au avut credință și speranță.

În asemenea situații trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu cu credință tare așa cum s-a rugat femeia pentru fiica ei, cum s-a rugat Iair, cum s-a rugat sutașul, cum s-au rugat atâția oameni aflați în suferință.

Rugăciunea făcută astfel de atâția năpăstuiți și suferinzi n-a rămas fără răspuns, ci au fost mângâiați rostindu-se cuvintele: mergi în pace, fie vouă după credința voastră.

Sfântul Apostol Pavel ne  încredințează că în suferință să avem răbdare și nădejde...”ne lăudăm și în suferință, bine știind că suferința aduce răbdare, răbdarea, încercare și încercarea, nădejde iar nădejdea nu rușinează pentru că iubirea lui Dumnezeu S-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt, cel dăruit nouă” (Rom. 6, 3-5)


Un comentariu:

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!