Cateheza de Duminică - dispunerea miridelor pe Sfântul Disc

 Miridele sunt părticelele scoase de către preot pentru sfinţi şi credincioşi, la Proscomidie. Din pâinile aduse în dar la Sfântul Altar, preotul taie, scoate şi aşează pe Sfântul Disc, Agneţul şi miridele.

Scoaterea Agneţului din prescură reprezintă simbolic Naşterea Mântuitorului Hristos din pântecele Fecioarei. După scoaterea Agneţului, care este aşezat pe Sfântul Disc cu pecetea în jos, arătând prin aceasta că Hristos a venit pentru mântuirea celor de jos, pentru noi oamenii, urmează să fie „junghiat ca un Miel” în patru părţi. Agneţul nu este împărţit în totalitate în patru părţi, ci doar miezul aceastuia, arătând că Hristos, făcut om, rămâne şi Dumnezeu, iar coaja rămâne întreagă pentru că prin întruparea şi moartea Sa, nu are loc o desfiinţare a ipostasului său dumnezeiesc.

După scoaterea Agneţului şi binecuvântarea amestecării vinului şi a apei, urmează scoaterea dintr-o altă prescură a unei miride (în formă triunghiulară) întru cinstea şi pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aşezându-se mirida aceasta în dreapta Agneţului. Maica Domnului este reprezentată, aşadar, de mirida adusă în cinstea Sa, alături de chipul Trupului Fiului Său, Agneţul.

Urmează aşezarea miridelor, în partea stângă a Agneţului, pentru cele nouă cete de Sfinţi: Sfinţii Îngeri, Sfinţii Prooroci, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Ierarhi, Sfinţii Mucenici, Sfinţii Cuvioşi, Sfinţii Doctori fără de arginţi, Sfinţii drepţi Părinţi Ioachim şi Ana şi toţi Sfinţii, împreună cu rugăciunile Sfântului a cărui Liturghie se săvârşeşte. 

În partea de jos a discului, sub Agneţ, vor fi aşezate mai multe rânduri de miride pentru cei vii, începând cu episcopul locului, conducătorii şi armata ţării, ctitorii sfântului locaş al bisericii şi, nu în ultimul rând, pentru cei vii şi cei adormiţi. Rânduiala Proscomidiei se încheie cu tămâierea Darurilor.

După momentul transformării pâinii și vinului în cadrul sfintei liturghii, în trup și sânge al Domnului, preotul, la sorocul rânduit, se împărtășește, apoi cheamă la potir pe credincioși împărtășindu-i, după care pune în potir toate miridele ce au fost așezate în jurul sfântului agneț, rostind pentru fiecare o rugăciune. Ajungând la părticele scoase pentru cei vii și adormiți rostește: „spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit și sfânt sângele Tău pentru rugăciunile sfinților Tăi”. În acel moment preotul, cu grijă ia toate acele miride și le cufundă în sfântul sânge al Mântuitorului din potir. Este momentul când, potrivit rugăciunii spuse, Dumnezeu Tatăl, se îndură prin jertfa Fiului Său de noi, care am fost acolo pomeniți, vii și adormiți ușurându-ne de povara păcatelor săvârșite. Astfel, simțim din plin bucuria, pacea și binecuvântarea milostivirii Domnului. Sufletele celor adormiți trăiesc aceeași bucurie a comuniunii și împărtășirii din iubirea Preasfintei Treimi. 

 Așadar, scoaterea miridelor are o semnificație bine statornicită de dumnezeieștii Părinți și de aceea nu trebuie să ne abatem de la respectivele rânduieli. Bunăoară, prin părticelele în cinstea sfinţilor, Biserica mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că prin ei „a moştenit aievea Împărăţia cerurilor” (Evrei12,23). Mântuitorul a zis că unde va fi El, acolo să fie şi cei ce-I slujesc (Ioan 12,26). Evident că există o deosebire între scopul pentru care se scot miridele pentru sfinţi şi scopul pentru care se scot celelalte, pentru vii și adormiți. Astfel, cele pentru sfinţi reprezintă o formă a cultului de veneraţie faţă de sfinţi, iar celelalte se scot spre „pomenirea şi iertarea păcatelor credincioşilor vii şi morţi.” Aşezarea tuturor miridelor pe sfântul disc, în jurul Sfântului Agneţ, are un sens mistic şi eclesiologic în acelaşi timp. Astfel, ceea ce se află acum pe sfântul disc este imaginea Bisericii Universale, din toate timpurile şi locurile, atât cea luptătoare cât şi cea biruitoare, adunată în jurul Întemeietorului şi Domnului ei, Mântuitorul Iisus Hristos, ca o împlinire a cererii din rugăciunea arhierească, în care Domnul Hristos cere Tatălui ca unde este El, acolo să fie şi cei ce cred în El (Ioan 17,24). În acest sens Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: „Am înţeles cum prin această dumnezeiască închipuire şi istorisire a Sfintei Proscomidii, vedem pe Însuşi Iisus şi întreagă Biserica Lui. Îl vedem în mijloc pe Hristos Însuşi, Lumina cea adevărată şi viaţa cea veşnică. El este în mijloc prin Agneţ, iar Maica Lui de-a dreapta prin miridă, sfinţii şi îngerii de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a credincioşilor Lui dreptmăritori. Aceasta este taina cea mare: Dumnezeu între oameni şi Dumnezeu în mijlocul celor îndumnezeiţi, care se îndumnezeiesc de la cel ce după fire este Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru dânşii. Aceasta este Împărăţia ce va să fie şi petrecerea vieţii celei veşnice: Dumnezeu este cu noi, văzut şi împărtăşit.” În același timp imaginea sfântului disc reprezintă, în sens eshatologic, şi tronul Mântuitorului ca Împărat în mijlocul Bisericii Sale, precum şi scaunul Său la judecata de apoi.

 Cunoscând toate acestea, nădâjduim că vom înțelege și vom trăi mai intens taina dumnezeieștii Liturghii.

Spor în toate cele bune!