Bucuria de a-L vedea pe Dumnezeu se dobândește cu osteneală în această viață. Viața fiecărui creștin se poate schița ca o linie neîntreruptă urcătoare. Da, este un suiș, chiar dacă omul “pășește” clătinându-se ca puiul de găină. Dar Domnul nu lasă pe om să-și vadă această călătorie suitoare. I-o ascunde deoarece cunoaște neputința omenească. Deoarece știe că, atunci când omul se încrede în sporirea sa, în aceeași clipă se și mândrește. Și unde este mândrie, este și cădere cumplită“.
(Mitropolitul Meletie de Preveza, Stareţul Varsanufie – Sfaturi către monahi şi omilii duhovniceşti, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!