Așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, unul din cei mai mari dascăli ai teologiei creștine ortodoxe, necazul lucrează răbdarea, răbdarea lucrează încercarea, încercarea aduce nădejdea, iar nădejdea nu se rușinează.
Același mare sfânt părinte ne învață că, așa cum meșterul aruncă aurul în topitoare și-l lasă a se lămuri prin foc până ce vede că strălucește, tot așa și Dumnezeu lasă sufletele omenești a fi cercetate de necazuri, până se curăță și se limpezesc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.
“În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”(Ioan 16, 33)
“În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”(Ioan 16, 33)
Calea Domnului în lume este ca un drum cu tunele, spunea poetul creștin Traian Dorz.
“Lungi sunt nopțile-ncercării, scurt seninul dintre ele. Nu te teme când e noapte. Dacă mergi mereu, la capăt vei ajunge la odihnă. ” Crucea este temelia teologiei autentice. Cine renunță la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite omului, atunci când el se răstignește pentru Mântuitorul nostru. (Sofronie Saharov)
Un alt mare dascăl al plânsului lăuntric, Sfântul Isaac Sirul, ne sfătuiește ca atunci când ne aflăm în bucurii, să nu ne bucurăm peste măsură, iar când suntem în necazuri, să nu ne întristăm, și să nu le socotim pe acestea ca fiind străine de calea lui Dumnezeu. Căci pe calea Lui se umblă din veac și din neam în neam, prin cruce și moarte. Iar la capăt ne stă făgăduită Învierea.
Suferința, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedește că răstignirea nu va fi fost inutilă, și că jertfa lui Hristos e roditoare. (Nicolae Steinhardt).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!