V-ați cam speriat.
Ați citit Apocalipsa lui Ioan, și v-a cuprins frica.
Vi se pare că acele culmi ale grozăviilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastră.
Cineva v-a tâlcuit că toți acești înfricoșători balauri și fiare au venit deja în lume:
și balaurul roșu în chipul socialismului,
și fiara neagră cu zece coarne în chipul masoneriei,
și fiara cu două coarne în chipul ereziilor?
Si toți acești monștri serăzboiesc împotriva Creștinismului!
Chiar și de-ar fi așa, fraților.
Chiar și dacă în vremea noastră iadul și-a ridicat toate oștirile împotriva lui Hrisos, adevăratul creștin trebuie să privească fără teamă înainte, cu credință și nădejde tare în Cel ce singur este Nebiruit.
Nu le-a zis Domnul următorilor Săi atunci când erau doar o mână de oameni în mijlocul uriașei împărății romane: nu te teme, turmă mică, că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăția (Luca 12, 32) ?
Și aceste cuvinte prorocești s-au împlinit.
Următorii lui Hristos au biruit împărăția romană și multe alte împărății de pe pământ, cucerind totodată cea mai însemnată împărăție: împărăția cerurilor.
APOCALIPSA ESTE O CARTE CARE, CRED EU, ARE ÎNSEMNĂTATE PROROCEASCĂ PENTRU TOATE GENERAȚIILE CREȘTINE, PÂNĂ LA SFÂRȘITUL VREMURILOR.
Ca atare, fiecare generație a adaptat înțelesul acestei cărți la epoca sa fiindcă în fiecare epocă s-a ridicat împotriva credinței în Hristos câte un balaur.
Înarmat cu toate armele pământești, cu toate armele luptei împotriva lui Dumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a șuierat, a scuipat otravă, dar în cele din urmă a plesnit și s-a destrămat în cenușă.
Si Atotputernicul Hristos a rămas totdeuna biruitor asupra fiecărui monstru apocaliptic care a apărut.
Așa a fost de-a lungul tuturor veacurilor, și așa va fi și în veacul cel de pe urmă, dinaintea Judecății lui Dumnezeu.
Citiți cu luare aminte ce spune vizionarul apocaliptic:
cum toate fiarele, toți șerpii și toți începătorii minciunii se vor ridica împotriva Mielului lui Dumnezeu, și cum Mielul lui Dumnezeu îi va birui pe toți.
Aceștia vor face război cu Mielul, și Mielul îi va birui pe ei, că este Domnul domnilor și Împăratul Împăraților.
Ce vreți mai mult decât această chezășie a biruinței lui Hristos ?
Fiindcă Hristos este înfățișat aici ca Miel.
În războaiele pământești pentru avere și stăpânire nu s-a știut niciodată dinainte cine va birui, și totuși mulți ostași se luptă de amândouă părțile cu vitejie și cu nădejde – iar noi ducem lipsă duhovnicească, căreia i s-a chezășuit biruința dinainte de către Însuși Dumnezeu, și i s-a proorocit, și i s-a prevestit, și i s-a întărit până în ziua de astăzi prin foarte multe biruințe ale Nebiruitului Hristos asupta tuturor apostolilor minciunii și organizațiilor întunericului.
Să fie aceasta cea din urmă ?
Cine știe !
Fiindcă El a zis:
ziua și ceasul acela nimeni nu știe , nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu.
Să fie aceasta cel din urmă rău pentru Hristos și împotriva lui Hristos ?
Măcar de-ar fi !
Măcar de-ar fi cel din urmă: tocmai de aceea să ne bucurăm și să ne veselim !
Fiindcă deși în acest ultim război lupta va fi cea mai crâncenă și cununile slavei vor fi cele mai strălucitoare.
Cel din urmă război și cea mai măreață biruință a Mielului.
CARE DINTRE CREȘTINI NU AR DORI CU INIMA SĂ FIE PĂRTAȘ TOCMAI ACESTEI BIRUINȚE A BIRUINȚELOR ?
Nu vă temeți, deci:
biruința credinței lui Hristos este chezășuită mai neîndoielnic decât temeliile lumii.
El, după a Sa voie, amână biruința cea de pe urmă – poate pentru ca s-o poată vedea, din cer și de pe pământ, un cât mai mare număr de ochi omenești și să se poată veseli de ea un cât mai mare număr de inimi.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!