Beţivul este un mort viu, un duh rău de bună voia sa, o defăimare pentru tot neamul omenesc…
Un beţiv este mai urât decât un mort. Că cel mort zace fără simţire şi nu poate să facă nici bine, nici rău, dar beţivul îşi bate capul să facă rău.
Beţivul şi-a îngropat sufletul ca într-un mormânt şi se zbuciumă ca un trup mort. Beţivul este mai ticălos decât îndrăcitul, pentru că spre un îndrăcit are fiecare milă, dar pe cel beţiv îl urâm.
Un dobitoc bea numai atâta cât are sete şi pofta i se alină o dată cu trebuinţa sa, dar beţivul trece acest hotar pe care şi dobitoacele îl ţin.
Beţivul are de suferit aceleaşi patimi ca şi cel îndrăcit. El de asemenea se clatină în toate părţile, tot aşa cade la pământ, tot aşa zgâieşte ochii, tot aşa bate cu picioarele şi spumegă cu gura… Cine trăieşte întru beţie a căzut sub tirania Satanei. Beţia este o smintire de bună voie, o boală vrednică de râs, un satan pe care omul de bună voie şi-l alege… Dracului îi place foarte mult beţivul, pentru că nimeni nu împlineşte voia lui mai bine decât cel beat…
Beţivilor le este închis cerul şi pe care nu se îndreaptă îi aşteaptă osânda de veci. Beţivii – zice Apostolul Pavel – nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 10).
Părintele Iosif Trifa, din “Alcoolul duhul diavolului”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!