Nădăjduiţi în Domnul“. Ce vrea să spună aceasta? Care se nădăjduieşte dacă nu binele? Fiecare dintre noi vrea să obţină de la Dumnezeu bunuri după pofta inimii sale, mai greu însă dintre bunurile lăuntrice, acelea care privesc pe omul cel dinlăuntru şi care singure sunt demne de dorinţa noastră.
„Pus-ai bucurie în inima mea“. Nu trebuie să căutăm bucuria în cele din afară; o fac poate numai acei împietriţi la inimă, aceia care iubesc vanitatea şi caută mereu minciuna. Caută în tine, acolo unde este pecetea luminii dăruite de Dumnezeu. Spune, de altfel, şi Apostolul: Hristos Se sălăşluieşte şi locuieşte în omul interior, dinlăuntru, care vede adevărul, căci Iisus a zis: „Eu sunt Adevărul“. Hristos grăia în Apostolul, când acesta scria: „Voi căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine“ (II Cor. 13, 3).
Aceasta nu se sălăşluieşte, aşadar, în cele din afară, cât în cele dinlăuntru, în cele interne ale inimii, în acea cameră închisă, unde noi trebuie să ne rugăm.
„Cu glasul meu am strigat pe Domnul şi m-a auzit“. Unde te-a ascultat, auzindu-te? În cele dinlăuntru ale tale. Unde este locul în care El dăruieşte harul Său? În cele dinlăuntru. Şi unde te rogi, acolo fi-vei ascultat şi dăruit cu fericire.
Rugăciune
Intrat-ai în cele ale mele şi eu rămas-am afară şi acolo Te căutam. Atinsu-m-ai şi-acum mă topesc de dorinţă după pacea Ta pe care Tu mi-ai dat-o acum şi mâine şi pentru veşnicie. Amin.
Fericitul Augustin Din «Confesiuni» 10. 27
Traducere: Părintele Constantin NECULA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!