Marele Apostol al neamurilor spunea, de
asemenea, că Dumnezeu nu judecă de două ori:„căci de ne-am fi judecat
noi înșine (de bunăvoie) nu am fi judecați fără voie” (1 Cor.11, 31).
Adică, dacă ne însușim duhul acestei
mari științe și ne osândim pe noi înșine de bunăvoie din pricina
netrebniciei și păcătoșeniei noastre, atunci Domnul e credincios și ne
scapă de judecata cea de pe urmă, cea fără de voie.
Ne dăruiește Duhul Care neîndoielnic mărturisește în inimă mântuirea, după cum zice în alt loc același Apostol: „vrednic de credință și de toată
primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască
pe cei păcătoși dintre care cel dintăi sunt eu” (1 Tim.1, 15).
Această mare știință, însuflată de harul lui Dumnezeu, este ma presus de măsrua omului și de neatins în desăvârșirea ei.
Cu cât monahul/creștinul își însușește
mai mult duhul poruncilor dumnezeiești, cu atât sporește în sufletul lui
energia harului și se umple de recunoștință față de Hristos pentru
mântuirea pe care o a adus celor păcătoși.
Când sporește harul,inima
monahului/creștinului este atinsă de dragostea lui Dumnezeu, care îi dă
puterea să rămână statornic pe calea Domnului și sădește în el dorința
ca slava lui Dumnezeu să crească, iar el să se micșoreze din pricina
păcatelor lui, adică dorește să-i dea tot locul Oaspetului dumnezeiesc.
Merinde pentru monahi – Arh. Zaharia Zaharou – Editura Sfânta Mănăstire Putna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!