În orânduirile nedrepte omeneşti, omul cel neprihănit este aproape totdeauna sărac.
Unde se află adunată avuţia, acolo aproape totdeauna cineva a lucrat în chip nelegiuit pentru a strânge.
De aceea cei săraci s-au bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu, pe când cei bogaţi au fost mereu osândiţi de El.
Inima omului bogat aproape totdeauna este îngâmfată şi necredincioasă,
pe când inima omului sărac, neavând bogăţiile şi mândria lumii acesteia, umblă în smerenie faţă de Dumnezeu
şi în respect faţă de semenii săi.
De aceea spune Cuvântul:
„Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebune”.
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!