Fără credinţă, nădejde şi dragoste, nici un rău nu poate fi cu totul desfiinţat, nici vreun bine să se izbândească. Credinţa îl convinge pe nevoitor să-şi întoarcă mintea spre Dumnezeu. Nădejdea i se face chezaşă nemincinoasă a ajutorului dumnezeiesc. Dragostea îl face cu totul nemişcat din iubirea de Dumnezeu chiar şi atunci când este războit.
Să vorbeşti cu blândeţe, şi în acest fel nu va îngădui Dumnezeu ca să te umileşti şi să te smereşti. Dacă te porţi cu dragoste, atunci toţi se vor purta faţă de tine ca prietenii. Purtarea făţarnică să o îndepărtezi, ca să nu îngăduie pronia dumnezeiască să cazi în diverse poticneli. Dacă toate le vei lăsa cu credinţă în seama proniei dumnezeieşti, nu vei cădea în ispită.
Gheronda Iosif Vatopedinul,
Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!