Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege
puternic şi înţelept. Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului său, a
auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie
deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor
… Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea
însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de
pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele l-a întrebat ce i
s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are
bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a
strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare
încercând să-şi spună păsul. Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o
ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el.
Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:
- Voi sunteţi cei mai bogaţi oameni din regatul meu. Aveţi atâta avere încât
aţi putea să vă construiţi fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-aţi
uita şi în jurul vostru, aţi vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc
rău, fiindcă voi nu vă îngrijiţi de treburile cetăţii. Afară este plin de
oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzaţi. Doar de voi
înşivă depinde ca aceşti oameni să o ducă mai bine. Puteţi să îi ajutaţi şi vă
poruncesc să o faceţi!
După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăşi la
el pe cei mai bogaţi dintre supuşii săi, le-a spus:
- Văd că nu aveţi suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutăţile,
zi de zi?! Dacă nu o faceţi voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi
înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât şi un
bogătaş! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară şi, dacă aflu că, peste zi,
un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorţii vor decide care dintre
voi va fi executat. Pentru că voi înşivă vă faceţi vinovaţi de moartea acelui
om, căci l-aţi fi putut ajuta, dar n-aţi făcut-o. Ne vedem mâine seară!
Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!
“Nu invidia gloria celui păcătos, căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (…)
Judecata este fără milă pentru cel ce n-a făcut milă” (Sfânta Scriptură)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!