Mergând prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urât cu prietenii săi de joacă şi înjurând. Oprindu-se, l-a întrebat:
- Dacă cineva ar vorbi în limba engleză, ce ai crede despre el?
- Că este un englez, a răspuns băieţelul.
- Dar dacă cineva ar vorbi în limba spaniolă?
- Ar fi un spaniol, desigur.
- Nu crezi că este la fel şi cu cel care vorbeşte “limba” lui Dumnezeu? Un
creştin spune doar lucruri frumoase şi folositoare. De la omul rău, dimpotrivă,
nu auzi decât vorbe urâte, înjurături şi minciuni. Cum este sufletul omului,
aşa sunt şi vorbele sale.
Fii atent ce spui, fiindcă, mai devreme sau mai târziu, vei ajunge între cei a
căror limbă o vorbeşti! Poţi ajunge între păcătoşi şi diavoli sau între îngeri
şi sfinţi.
“Omul este o corabie mică, în care se află lei şi balauri, otravă şi răutate,
cărări bolnave şi prăpăstii fără sfârşit. Dar tot acolo este şi Dumnezeu, sunt
şi îngerii, viaţa şi împărăţia Domnului, lumina şi Apostolii, cetăţile cereşti
şi comorile de har: acolo, în sufletul omului, sunt toate” (Sfântul Macarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!