Taierea imprejur a Noului Testament in cuvintele Sfintilor Parinti

Talcuind fragmentele din Sfanta Scriptura care vorbesc despre taierea imprejur cea adevarata si duhovniceasca, adica despre Botezul crestin, Sfintii Parinti ai Bisericii infatiseaza adevaruri teologice minunate.

Sfantul Epifanie invata ca taierea imprejur dupa trup l-a pregatit pe om si i-a slujit pana la Botez, care este taierea cea mare imprejur, caci prin el ne izbavim de pacate si ne pecetluim cu numele lui Dumnezeu. Punerea pecetii cu numele lui Hristos este recunoasterea ca Ii apartinem.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, daca taierea imprejur dupa trup ii despartea pe israeliteni de neamuri, cu atat mai mult aceasta despartire are loc prin sfantul Botez, care ii deosebeste pe credinciosi de necredinciosi. Asadar, se numesc credinciosi cei care s-au botezat si care isi reinnoiesc harul primit la Botez.

Dupa cum invata Sfantul Chiril al Alexandriei, taierea imprejur din Vechiul Testament nu desfiinta moartea, lucru care se schimba prin taierea imprejur a Noului Testament. Cu adevarat, omul intrat in Biserica prin sfantul Botez se face madular al Trupului inviat al lui Hristos si in acest fel, moartea duhovniceasca este desfiintata si exista certitudinea invierii mortilor. Dupa Botez, moartea trupeasca ramane, insa numai pentru ca pacatul sa fie omorat.

Sfantul Ioan Damaschin spune ca taierea imprejur este lasarea la o parte a placerii trupesti si a dorintelor nefolositoare si zadarnice. Prin urmare, Botezul este strans legat de viata ascetica, prin care omul se elibereaza de sub stapanirea patimilor. In acest caz, nu mai este vorba despre taierea imprejur dupa trup sau despre indepartarea unei parti a trupului, ci despre taierea imprejur si schimbarea la fata a dorintelor sufletului.

Din invatatura Sfantului Maxim, intelegem ca si retezarea legaturilor irascibile dintre suflet si trup este tot o taiere imprejur. Sufletul este legat si unit cu trupul, dar nu aceasta legatura trebuie taiata, ci legatura irascibila, adica legatura care se face intre suflet si trup prin intermediul pacatelor.

Cuvintele Sfintilor Parinti arata ca taierea imprejur a Noului Testament este interioara si duhovniceasca, pentru ca inseamna comuniunea omului cu Dumnezeu si incercarea de a mentine aceasta comuniune.

Dumnezeu a dat Legea Vechiului Testament pentru a pregati poporul pentru venirea lui Hristos. La inceputul Evangheliei sale, Sfantul Evanghelist Ioan spune:

“Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17).

Asadar, Dumnezeu Cuvantul neintrupat a dat Legea prin Moise, pentru ca poporul sa fie vindecat si sa poata primi adevarul si harul care au venit in lume prin Dumnezeu Cuvantul intrupat, adica prin Hristos. Si Legea mozaica, din care facea parte taierea imprejur, a avut har, dar a fost vorba despre harul curatitor al lui Dumnezeu, nu despre cel iluminator si indumnezeitor.

Prin Hristos, dobandim nasterea duhovniceasca si adevarata infiere. Evanghelistul Ioan a subliniat:

“celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat puterea ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut” (Ioan 1, 12-13).

Prin taierea imprejur, oamenii deveneau buni israeliteni, adica poporul ales al lui Dumnezeu. Insa prin Botez si prin viata in Hristos, oamenii devin copii ai lui Dumnezeu, dobandesc infierea dupa har si biruiesc moartea.

***

Asadar, taierea imprejur a lui Hristos a deschis calea spre taierea imprejur a inimii noastre. O viata ascetica, petrecuta aproape de sfintele Taine, ne face madulare ale Trupului lui Hristos. Prin urmare, smerirea lui Hristos devine pricina a ridicarii noastre”.

Septembrie 1994

din: Mitrop. Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sarbatori, Ed. Egumenita, 2008

sursa:http://www.razbointrucuvant.ro