4 - Nu existã boalã mai grea ca pãcatul şi nu existã sãnãtate mai fericitã ca credinţa în Hristos!
Ferice de oricine scapã de boala pãcatului şi se întãreşte în credinţã spre Dumnezeu.
Vai de cei care spun rãului bine şi desfrânãrii bucurie. Vai celor care în loc sã se fereascã de focul pãcatului se joacã cu el.
Aceştia mergând la moarte, mai împing, sau mai duc şi mai trag în pierzare şi pe alţii... unii chiar pe cei iubiţi ai lor. Pe fiii şi pe fiicele lor.
Ferice de oricine scapã de boala pãcatului şi se întãreşte în credinţã spre Dumnezeu.
Vai de cei care spun rãului bine şi desfrânãrii bucurie. Vai celor care în loc sã se fereascã de focul pãcatului se joacã cu el.
Aceştia mergând la moarte, mai împing, sau mai duc şi mai trag în pierzare şi pe alţii... unii chiar pe cei iubiţi ai lor. Pe fiii şi pe fiicele lor.
5 - Nenumãrate sunt minunile rugãciunii.
Fiecare suflet care crede şi se încrede în Domnul, dacã a trãit o viaţã de ascultare de Dumnezeu şi o viaţã de rugãciune, are atât de multe minuni vãzute în urma rugãciunii fierbinţi înãlţate spre Dumnezeu, de cãtre el şi de cãtre alţii cu credinţã pentru el, Tu oare le-ai vãzut pe acestea?
Fiecare suflet care crede şi se încrede în Domnul, dacã a trãit o viaţã de ascultare de Dumnezeu şi o viaţã de rugãciune, are atât de multe minuni vãzute în urma rugãciunii fierbinţi înãlţate spre Dumnezeu, de cãtre el şi de cãtre alţii cu credinţã pentru el, Tu oare le-ai vãzut pe acestea?
6 - Nenumãrate sunt în viaţa noastrã primejdiile pe care le vedem şi din care rugându-ne suntem ajutaţi şi izbãviţi.
Dar mult mai multe sunt ocaziile când suntem în cea mai mare primejdie şi noi nici nu bãgãm de seamã, nici nu vedem primejdia, decât mult mai târziu, sau poate niciodatã chiar, cãci Dumnezeu chiar fãrã sã-I fi cerut ajutorul Sãu - ne-a izbãvit.
O, cât de nemãrginit de bun şi de puternic este El.
Dar mult mai multe sunt ocaziile când suntem în cea mai mare primejdie şi noi nici nu bãgãm de seamã, nici nu vedem primejdia, decât mult mai târziu, sau poate niciodatã chiar, cãci Dumnezeu chiar fãrã sã-I fi cerut ajutorul Sãu - ne-a izbãvit.
O, cât de nemãrginit de bun şi de puternic este El.
- Şi nu ne mai întoarcem sã-I mulţumim lui Dumnezeu dupã ce ne-am vindecat noi sau ai noştri.
Câţi facem oare ca al zecelea lepros - şi ce mulţi suntem nerecunoscãtori ca cei nouã care au uitat sã se întoarcã sã-I mulţumeascã Domnului dupã ce au fost vindecaţi.
Sã nu mai fie tot aşa!
Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!