Cu Mirele ceresc Iisus Hristos, în Zilele Patimilor Sale. (Meditație pentru Săptămâna Mare)

Odată cu Intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim sau Praznicul Duminicii Flloriilor, potrivit învățăturii Bisericii călăuzite de Duhul Sfânt, Postul Mare se încheie.

Începe o Săptămână Mare, o săptămână dedicată Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Până acum am postit, ne-am curățit, ne-am înbunătățit,iar la Florii cu ramurile virtuților și cântărilor noastre, îl întâmpinăm pe Mirele ceresc, care vine în Ierusalimul sufletelor noastre.Săptămâna aceasta nu ne mai gândim la noi, ci la el, nu mai trăim dezamăgirile, durerile și tristețile noastre ci pe ale Lui. Așadar,fiecare zi a acestei săptămâni, este Mare, ea reactualizând un moment deosebit din viața Celui răstignit din iubire pentru noi.Acesta potrivit Sfintei Tradiții, nu a mai gustat nimic, din această Duminică până Joi, la Cina cea de Taină, când prin rugăciune și binecuvântare a instituit Taina Sfintei Euharistii, dându-le apostolilor, cu însăși mâinile Sale preasfinte, prima Sfântă Împărtășanie din lume.S-a pregătit și a așteptat de Patima Sa cu ajun și cu rugăciune.Neîncetată rugăciune pentru o lume pe care o iubea nesfârști, dar care paradoxal, nu-L înțelegea și-i pregătea răstignirea și moartea pe Cruce.

Marea Luni, a urcat ultima dată pe Muntele Măslinior (sau Eleonului) de unde a plâns cu lacrimi grele, Jerusalimul, cetatea sfântă și pe locuitorii săi, care nu i-au înțeles iubirea și evanghelia Sa.

 
În această zi, în Biserică facem pomenirea lui ,,Iosif cel preafrumos” , fiul patriarhului Iacob, care a fost vândut în Egipt, din invidie și gelozie, chiar de către frații săi, preînchipuind vânzarea Domnului Hristos, cel Nevinovat, urât și invidiat de mai marii Templului, pentru harurile Sale și iubirea pe care i-o arăta poporul pe care ei cu fățărnicie îl păstoreau.

Tot în această zi este pomenit și smochinul neroditor pe care l-a blestemat Mântuitorul.

Acest smochin este simbolul sufletului omenesc neroditor în credință, și- n fapte de de iubire și milostenie, așa cum s-a întâmplat cu preoții, leviții și arhierei Templului,cei goi de lumină, iubire și milostenie.Noi însoțindu-L de Hristos pe muntele Eleonului și stând aproape de sufletul Lui întristat, ne rugăm cu înțelegere:

Doamne Iisuse, Mire preadulce, dă-ne nouaă să urmăm lui Iosif preafrumos, care prin curăția, înțelepciunea și bunătatea lui, Te-a preînchipuit pe Tine, iar Tu cu plăcere Te-ai asemănat cu el.

Dă-ne nouă nu doar curăția și înlepciunea lui, ci și iubirea și milostenia lui, ca alături de Tine și împreună cu Tine, să stăm în rugăciune, pentru cei buni și pentru cei răi, pentru cei ce Te iubesc,dar mai ales pentru ceie ce Te urăsc , pe Tine și Biserica Ta, răstignindu-Te mereu, prin indiferența lor.

Marea Marți este ziua în care Mântuitorul nostru, merge ultima oară la Templu din Jerusalim. 

 Ce durere mare îi stăpânește sufletul.Aici unde ar fi trebuit să fie recunoscut și arătat lumii ca Mesia, Mântuitorul lumii, aici a fost respins. Conducătorii bisericii vechi, pe care El, i-a pus, nu-L mai recunosc.Pe Dumnezeul lor, Îl urăsc ca pe cel mai mare dușmani și-i pregătesc moartea ca unui mare hoț și rău făcător.

Biserica noastră, face întru această zi, pomenirea ,,Celor zece fecioare”. Ne previne Hristos, să nu cădem în înșelare, precum preoți, cărturarii și farisei Templului, împlinnd doar formal poruncile sfinte, dovedindu-n eprin aceasta fecioare neînțelepte, care rămân afară de cămara nunții.

Pe Hristos Iisus, Mirele ceresc, îL așteptăm și însoțim cu grijă sfântă și atenție spre a nu pierde iubirea și harul Său, care sunt haina noastră de nuntă. Căutăm să fim drepți, curați, feciorelnici,cinstiți, dar mai ales iubitori și milostivi.

Dă-ne Doamne Iisuse Hristoase, să urmăm feciorelor celor înțelepte, care cu iubire milostivă și înțelepată te-au așteptat priveghind, gata să intre cu Tine, în cămara de nuntă cea cerească.

Marea Miercuri, este ziua în care Mântuitorul, merge ultima oară în sătucul Betania, locul iubiții Săi prieteni : Lazăr, pe care îl învia-se din morți a patra zi și a surorilor sale, Marta și Maria.Era un loc unde Se simțea bine, aici era iubit de prieteni pe care El însuși îi iubea.Prietenii adevărați sunt mai mult ca frații, se identifică cu tine, chiar și atunci când ești condamnat.Nu numai pe Hristos, erau pregătiți să-L omoare dușmanii Lui, ci și pe Lazăr. Acesta era mărturia cea mai vie, a iubirii, a puterii și priteniei lui Hristos.Hristos ne cere să-L iubim și urmăm ca prieteni, care î-și identifică viața cu Viața și cauza Lui.Al iubi pe El, înseamnă a suferi , ba chiar a muri din iubire pentru El și evanghelia Sa, dar acesta cere întâi a iubi și a înțelege Persoana Sa, și a participa la suferința Sa.

Tot întru această zi, facem pomenirea ,,Femei păcătoase” care a uns cu mir capul și cu propriile sale lacrimi, picioarele Domnului.Prin această faptă de iubire și milă nesfârșită, Domnul, nu numai că i-a iertat păcatele, dar mai mult fapta ei, a ajuns un minunat exemplu de iubire smerită față de Hristos, pomenită în sfânta Evanghelie, în toate veacurile.

În urma acestei întâmplări o prințesă bizantină, devenită Monahia Casiana, a compus celebra cântare care îi poată numele: ,,Troparul Casianei” sau ,, Doamne femeia ceiace căzu-se”.

O preadulce și preabune Iisuse, dă-ne lacrimile și iubirea înmiresmată a acelei femei.

Dă-ne să-Ți dăm, ce avem mai de preț: Credința, nădejdea și iubirea noastră ! Ca sufletele noastee să fie unite cu mireasma și dulceața Mirului Tău, al Duhului Tău cel Sfânt.

Sfânta și Marea Joi, este ziua în care Mântuitorul Hristos, va lua ultima masă cu iubiții Săi ucenici.

Îi va îndemna să trăiască în frățietate, în iubire și-n unitate, acestea fiind singurul certificat de discipol al lui Iisus. Le va aminti încă odată, prin faptă, ca în iubire ,,unii altora să-și de-a întâietate”, spălându-le, El,Dumnezeu și Învățătorul lor, picioarele obosite. Așa cum el le-a făcut lor, ei să-și facă unii altora( Ioan 13.14).Îi va împărtăși cu Preasfântul Trupul și Preascump Sângele Său, ca să aibă adevărata viață în ei.O viața vie, curată, veșnică și netrecătoare. Apoi va merge în locul Său iubit de rugăciune-Grădina Ghetsimanii.Aici Se va ruga cu lacrimi și sudori de sânge, pentru ucenicii și pentru întreaga omenire.S-a rugat apoi fierbinte și pentru noi, cei care peste veacuri ave-am să credem în El, să-L iubim fierbinte și să-L urmăm, ducând crucea noastră pe calea Crucii Lui.

Aici va fi prins prin cea mai cumplită trădare întâmplată vre-odată, acea a lui Iuda.

Marele Împărat, Nobilul cel adevărat , Mântuitorul Iisus Hristos, de-și a știut dinainte vânzarea și o descoperi-se ucenicilor Săi la Cină, nu S-a supărat pe trădător, ci la tratat cu blâbndețe. Când acesta a venit în grădină, însoțit de oaste ca Să-L prindă, Domnul la întâmpinat cu apelativul ,,prietene”, aștepând cu sinceritate și iubire nesfârștă, revenirea în sine și îndreptarea sa prin lepădarea vicleșugului și a fățărniciei.

Iuda însă, lepădând harul și bunătatea lui Hristos , ales banii, iar mai apoi ștreangul, lepâdând iubirea curată oferită și pe izvorul ei cel dulce, Iisus Hristos.

Odată prins, cerescul Mire , va avea parte de cea mai cumplită noapt,e dintre câte a fost vre-odată pe pământ : Noaptea Pătimilor Sale.

Prins, legat, dus la curtea arhiereului, va ave-a parte o noapte întreagă de interogatorii, de bătăi, de insulte, de scuipări, de batjocoriri, cum n-au mai fost vre-o dată.Pe lângă durerea fizică, durerea Sa sufletească era mult mai mare.Oamenii, cei pe care Îi iubea atât de mult, erau deslănțuiți ca o haită de fiare turbate, ca un vulcan erupt, vărsând asupra Lui hule, înjurii, bătăi, loviri. Întreaga ură diabolică din iad și cea umană de pe pământ , s-au revărsat asupra Mielului Nevinovat -Hristos.

Tăcea răbdând, plin de bunătate și blândețe nesfârșită. Ca miel preablând și porumbel nevinovat , îi privea cu ochi Să iubitori, nesfârșit de duioși și de blânzi.

Toți L-au părăsit, până și ucenicii Săi iubiți. Petru cel înfocat, s-a lepădat de trei ori în acea noapte.Mai apoi, de trei ori a plâns cu amar, câindu-se fierbinte cu lacrimi de foc.

O Hristoase al nostru ! Grea și chinuitoare a fost această zi pentru Tine, cea mai grea dintre câte pot fi. Mare și minunată însă, este această zi pentru noi. În ea avem pilda smereniei absolute, a iubirii nesfârșite și a dăruirii totale, până la ultima picătură de sânge și până la ultima picătură de suflet.

Cel ce dăruiește cu drag ultima picătură de suflet, vă dărui ușor și ultmina picătură de sânge.

Aceasta o va face Hristos mâine, țintuit pe Cruce între doi tâlhari.

Dă-ne Doamne Iisuse Hristose, smerenia Ta cea nsepusă și slujirea iubirii Tale.

Dă-ne să ne împărtășim cu Tine, cu Preasfânt Trup și Preasfânt Sângele Tău. Curățeștene precum i-ai curățit pe apostoli, fă să plângem măcar acum , cu Tine în Ghetsimani.

Să plângem păcatele noastre, pe care Tu le-ai plâns și le-ai curățit prin jertfa Ta.

Să plângem trădarea lui Iuda și toate trădările noastre ! Să plângem ancheta și judecata lui Ana și Caiafa! Să plângem mâna slugii nevrednice care Te-a lovit ! Să plângem pe toți care Te-au batjocorit ! Să plângem! Să plângem ! Să plângem ! ...De-acum numai lacrimile sunt singura noastră alinare !

În Sfânta și Marea Vineri, Cel fără de păcat, Cretorul și Judecătorul va fi judecat.

Dus la Pilat, care-L vede și-L simte mai ales, nevinovat, totuși îl condamnă.O Suflete slab și corupt de poftele și plăcerile lumii ! Iată-l că se lasă șantajat de conducători politico-religioși de atunci ai evreilor și Îl condamnă pe Iisus la moarte pe Cruce.Moartea cea mai grea, mai infamă, mai rușinoasă dintre câte pot fi. Sleit de puteri, desfigurat de lovituri, Hristos este pus să-și ducă Crucea.

De trei ori cade sub povara ei. Este ajutat de Simon Cirineul. Suferă, cade, pierde Sângele Său cel preascump.Este hotărât să rabde omenește până la capăt, în firea noastră pe care a luat-o.

Ajunge pe Golgoga.În drumul calvarului doar două picături de rouă, i-au răcorit dogoarea durerii. Întâlnirea cu Preadulcea și Preasfântă Maica Sa, care desfigurat, nu-L va recunoaște și va leșina.

Mai apoi o curată și iubitoare tânără-fecioară, Veronica, îi va șterge sudoarea și sângele de pe față.

Acel ștergar curat, pe care Se va întipări fața Sa suferindă, va rămâne alături ce Chipul trimis regelui Avgar al Edesei, fiind socotite primele Sale, două icoane pictate de El înșuși, în această lume.

Apoi va răstignit pe Cruce.Străpuns cu piroane în mâini și picoare, crucea este ridicată între alți doi răstigniți, răufăcători, tâlhari.

Aici va rosti ce mai pătrunzătoare predică rostită vre-o dată în istoria lumii: Cele 7 cuvinte de pe Cruce.Va adresa cuvânt mântuitor, tâlharului de-a dreapta, Sfântului Dismas, care i-a luat apărarea și ia cerut iertarea, fiind primit de Domnul ca prim locuitor al Raiului. Apoi va arăta purtarea de grijă față de Preasfântă și Preacurată Maica Sa, încredințându-o ucenicului iubit,Ioan.

Iertarea ucigașilor Săi și încredințarea cu luciditate și bună conștiință a sufletului Săi în mâinile Tatălui ceresc, arată suferința Sa liberă, de bună voie asumată, din iubire adevărată, curată și veșnică

La ceasul al noulea (15 după amiază), Și-a dat sufletul, Părintelui ceresc.

Cerul s-a întunecat, neputâbd privi această nelegiure: Fiul lui Dumnezeu omorât !

Pâmântul S-a cutremurat, pietrele s-au sfărâmat, mormintele s-au deschis, soarele s-a întunecat vreme de trei ceasuri, catapeteasma templului s-a rupt în două.

Pentru că era spre seară și urma Sabatul, a fost îngropat în grabă de către doi ucenicii tainici: Iosif din Arimateia și Nicodim cel înțelept, singurul membru al Sanhinedriului, care s-a împotrivit condamnării nedrepte.Uns cu miresme și înfășurat cu giulgiuri, Sfântul Trup, unit cu dumnezeirea, este întins pe lespedea de piatră a mormântului, iar Sfântul Sufle unit cu dumnezeierea, însoțit d oaste cerească, a luat drumul iadului, locul ultimei Sale misiuni.De acolo Se va întoarce biruitor, cu mii și mii de suflete ale celor ce l-au așteptat cu credință, iubire și nădejde.De acolo începe Învierea !

Cum am trăit noi Hristoase Mântuitorule, toate cele ce Ți s-au întâmplat, care și pe noi ne-au întristat și îndurerat ?

Toat postul ne-am preocupat de noi înșine. De curățirea păcatelor și de îmblânzirea patimillor noastre. De luminarea, de îmbunătățirea și întărirea noastră duhovncească. De rugăciuni, de cântări, de ajunări, de milostenii și metanii.

Dar acum, în Săptămâna Patimilor Tale, nu ne-am mai gândit la noi. A fost momentul nostru sfânt, binecuvântat și unic, a fost marele har pe care Tu ni l-ai dat: acela de a ne gândi la Tine.

De a posti și să ajuna pentru Tine, de dragul Tău, Iisuse Hristoase –Mire Ceresc !

Să simțim că suntem și suferim, împreună cu Tine, de dragul Tău, iar Tu simțind dragostea noastră și suferința , să simți că nu ești Singur, că noi suntem împreună cu Tine. Noi suntem alături de Tine, în singurătatea și-n suferințele Sale, din această săptămână. Acesta este marele har pe care ni la-i dat nouă.Acesta este ce mai mare binecuvântare pentru noi.

Cum am făcut aceasta?.... Participând la Slujbele Deniilor din biserică în fiecare seară.

Aici retrăim împreună cu Tine, toate acele momente. Am fost împreună cu Tine, iar Tu ai fost împreună cu noi în aceste zile ?

Am fost uniți cu sufletele, ca doi care se iubesc și suferă unul pentru celălalt.

Tu, Mire ceresc, Ți-ai dovedit iubirea nefățarnică și neschimbată pentru noi, suferind bătăi,scuipări batjocuri și moarte groaznică pe Cruce.

Noi la rândul nostru, sufletele și miresele Tale pământești, te-am urmăm cu mirul lacrimilor și al iubirii noastre.

Dacă în vremea acestui Post, ne-ai dat minte iubitoare de Tine, ca să mergem nevoindu-ne pe urmele sfinților Tăi, în Săptămâna Patimlior Tale, am cerut inimă iubitoare de Tine, precum a fost inima Sfintelor Femei și mai ales ales inima Preafintei și Preacuratei Maicii Tale.

Ne-am rugat să ne dai iubirea și durerea sfinților Apostolilor tăi. Lacrimile, durerea și sfâșierea inimii sfintelor femei mironosișe.Împreună am suferit patimirile și durerile Tale.

Acum dă-ne ca împreună să trăim cu sufletul, inima și puterea noastră, bucuria cea mai presus de fire a învierii Tale. A marii Tale Biruințe, asupra morții, asupra iadului și asupra lui satan.

Această întreită biruință dăruieștene-o nouă Hristoase Dumnezeule, ca să-Ți mulțumim și slăvim în veci : Patimile , Moartea și Învierea Ta ! Temeiul învierii și înveșnicirii noastre ! Amin!

Arhim. Andrei Coroianu

consilier misionar-catehetic al Episcopiei Devei şi Hunedoarei