Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:
- Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te
ajut. Iţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule, a răspuns omul bucuros, ce trebuie să fac?
- Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.
Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul
îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus?
"E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel?!"
Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri
ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat,
casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că,
destul de repede, ea se va strica.
Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou
această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum,
la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.
Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de
fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă,
şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai
puteau îndrepta nimic. În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată
pe nimeni.
"După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purta Dumnezeu cu
noi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!