Un predicator vestit a ţinut odată, despre Judecata din urmă, o predică atât de puternică, încât toţi auzitorii au început a plânge şi a se văieta. Dar pe când era mai mare plângerea,predicatorul deodată şi-a schimbat predica şi a zis:
„Ştergeţi-vă lacrimile, creştinilor, căci voiesc să vă spun ceva şi mai înfricoşat decât Judecata de Apoi”. Mulţimea se uită cu mirare la preot, gândindu-se ce ar putea fi mai înfricoşat decât Judecata din urmă. Atunci preotul grăi: „Nici un ceas nu va trece şi după ce veţi ieşi din biserică, veţi uita cu totul predica mea. Cei mai mulţi care aţi plâns acum aici veţi rămâne numai cu plânsul, că, după ce veţi merge acasă, vă veţi înfunda iarăşi în păcatele şi răutăţile voastre… Şi asta-i ceva mai îngrozitor decât Judecata din urmă”.
Aşa a grăit preotul şi adevărat a grăit, pentru că cei mai mulţi creştini ascultă numai cu bucurie cuvântul, dar nu se îndreaptă şi viaţa nu şi-o schimbă.
Cititorule! Inima ta să fie pământul cel bun din evanghelie, care, după ce primeşte sămânţa cuvântului, arată şi roduri bogate de fapte bune, căci aşa a zis Hristos: „Fericiţi sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc”.
«Lumina Satelor» nr. 5 / 11 febr. 1923, p. 3
din ”Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!