Clipa pe care o petrecem acum este definitorie

 

Când privim în  icoana Sfintei Evanghelii de astăzi neputința Apostolilor în fața unui tată îndurerat și a copilului său bolnav, ne cuprinde și pe noi același sentiment de tristețe, pe care l-au avut ei, când l-au întrebat pe Mântuitorul : ” Pentru ce noi nu am putut să-l vindecăm, sa-l eliberăm de demon ? „

Domnul nostru Iisus Hristos a trăit și de această dată tot  o mare tristețe văzând că  cei ce iau urmat trei ani de zile Lui, nu au căpătat armele credinței, ale  rugăciunii  și ale postului.

Din perspectiva spirituală de azi, îi înțelegem totuși pe Apostoli pentru că deși erau aproape de Hristos, încă nu erau una cu El. Li se dădea din când în când, puterea harului, ca atunci când au fost trimiși la propovaduire ( Marcu 6, 7-13 ), dar nu aveau permanența harului, pe care au primit-o abia de la Cincizecime, prin Botezul cu foc al Duhului Sfânt.

Prin această îndrăzneală a virtuții harice și noi putem înfrânge adversitățile, dinăuntru și din afară, încât să putem spune cu Sfântul Apostol Pavel : ” Până în ceasul de acum, flămânzim și însetosăm și suntem goi și  pătimim și suntem pribegi.  Ocărați fiind grăim de bine; prigoniți fiind, rabdăm; huliți fiind mângâiem! ” ( 1 Corinteni 4 , 11-13 )

Iată a venit clipa ca și noi să urmăm lui Hristos! Mântuirea omului nu este nimic altceva decât Hristos cel făcut prezent în mijlocul nostru acum și aici. Nu s-a putut realiza minunea mântuirii lunaticului prin ucenicii care au stat doar alături de Hristos, dar nu erau întru Hristos. Aftfel spus, niciun om nu va putea mântui niciodată pe cel de lângă el. Doar Hristos o va face atunci când este prezent mai întâi în acela .

Atunci când pui în practică, pentru totdeauna  îndemnul  Mântuitorul, că rugăciunea ne scapă de demon și de focul veșnic, ne scapă de focul conștiinței dar mai înainte, de aprinderea poftelor, iar postul  va potoli navalirea patimilor și va  seaca izvorul pornirilor păcatoase, atunci vă începe să ia chip Hristos în tine.

Acest răspuns lămuritor al Mântuitorului să ne fie și nouă tuturor, leac împotriva  atacurilor demonice de astăzi și din totdeauna .

Astăzi mai mult ca oricând avem de ales : ori pe  Hristos Dumnezeu, ori pe  demonul. Nu există cale de mijloc.

Eu vă spun că destinul nostru este să fim hristoși. Clipa pe care o petrecem acum este definitorie. Să fi scăpat oare lumea din mână  lui Dumnezeu ? Sau  mai bine zis , aceasta să îi fi întors spatele ? Aceasta fiind noi ! Adică eu ! De fapt și tu !

Da ! Noi și nouă ne va spune Mântuitorul același lucru : ” neam necredincios și desfranat, până când vă voi suferi pe voi ? „

Să nu fie, ci noi să realegem unica soluție mîntuitoare dată chiar de către  Hristos : ” Eu sunt Calea , Adevarul și Viața ! „

Eu am ales pe Iisus Hristos !

El vreu să fie Prietenul vieții mele !

Dar tu ce spui  ?

Părintele Onu Constantin