„Mi-e dor de tine, mamă!”, a spus băiatul plângând, în timp ce privea fotografia în care se afla femeia care i-a dat viață. Deodată, vorbele i-au fost întrerupte de pașii ce se auzeau spatele lui și când s-a întors, a observat un bărbat care se apropia de el cu aceleași flori…
Adeline, mama lui Aiden, a murit când acesta avea șase ani, după ce a aflat că are cancer în stadiu terminal și nu s-a mai putut face nimic. Copilul a avut inima frântă după ce Adeline s-a alăturat îngerilor, în timp ce tatăl lui, Edward, nu s-a întristat niciodată de pierderea soției sale. Da, a vărsat câteva lacrimi în fața tuturor la înmormântare, dar nu i-a luat mult să aducă o nouă femeie pe nume Lisa în casa lui și în viața lui Aiden.
Odată cu trecerea timpului, aceasta a ajuns să fie nelipsită din casa lor. O vreme, Edward s-a prefăcut că este grijuliu și dulce cu Aiden, dar odată ce actele de căsătorie au fost semnate, acea înfățișare a lui a dispărut instantaneu. Tatăl iubitor s-a transformat într-o persoană egoistă, care se iubea doar pe sine și pe noua lui soție.
În ziua în care Adeline ar fi trebuit să împlinească 30 de ani, băiatul a vrut să meargă la mormânt cu un buchet de crini și i-a cerut tatălui bani pentru a cumpăra florile preferate ale mamei.
„Ce vrei acum? Tatăl tău ți-a dat bani săptămâna trecută!”, a spus Lisa cu o voce tăioasă.
„I-am cheltuit deja, recunosc. Am nevoie doar de câțiva dolari ca să cumpăr flori pentru ziua mamei mele.”, a răspuns Aiden.
„Nimănui nu îi pasă de mama ta moartă, băiete! Ai face bine să nu cheltui banii familiei pe așa ceva. Ai înțeles?”, a țipat femeia revoltată.
„Vă rog! Este ultima oară când vă cer bani, vreau să fac asta pentru mama. Tată, îți promit!”, a zis fiul cu lacrimi în ochi.
„Lisa are dreptate, Aiden! Știu că ți-e dor de mama ta, dar să risipești banii în acest fel nu este o idee bună. În plus, știi că Lisa și cu mine muncim din greu pentru a ne asigura că nu îți lipsește nimic.”, a subliniat Edward.
Aiden, care ținea în brațe o fotografie a mamei sale în care zâmbea, în timp ce ținea în mână crini albi, a fugit din casă plângând și s-a oprit în fața unei florării.
„Îmi pare rău, mamă! Mi-aș fi dorit să fiu destul de mare ca să lucrez. Îți jur că voi crește și-ți voi cumpăra o mulțime de crini.” plângea el în timp ce se uita când la fotografie, când la buchete.
Angajata florăriei a ieșit și i-a ascultat povestea, dar nu l-a putut ajuta cu florile dorite pentru că acesta avea doar doi dolari în buzunar. În acel moment, un bărbat a surprins discuția și s-a oferit să îl ajute. Aiden a început și mai tare să plângă în clipa în care a văzut că va putea face gestul mult visat față de Adeline.
„Alege ce buchet vrei, voi plăti eu pentru tine.”, a spus bărbatul misterios.
„Vă mulțumesc mult! Mama mea va fi foarte fericită astăzi. Este ziua ei.”, a rostit Aiden printre lacrimi.
„Ei bine, orice mamă ar fi fericită să aibă un fiu ca tine. Apropo, alegerile noastre sunt destul de asemănătoare. Voiam să cumpăr și eu crini.”, a continuat discuția cel care l-a ajutat pe copil.
„Îi cumperi și tu pentru mama ta?”, a întrebat băiatul curios.
„Nu, dragul meu. Îi cumpăr pentru cineva special, care mi-a lipsit mult timp. Nu pot acum să îți spun toată povestea. Să ai o zi minunată!”, a zis omul în timp ce i-a strâns mâna lui Aiden.
Copilul a luat buchetul în mâinile lui firave, a mers fericit către mormântul mamei sale și s-a așezat în genunchi. Era frig, dar se îmbrăcase într-o jachetă albastră, una pe care mama i-o dăruise la ultima lui zi de naștere. A pus buchetul pe mormânt și a stat acolo minute în șir, vorbind cu ea și povestindu-i ce i s-a întâmplat.
„Sper că tu ești bine, mamă. Eu azi am avut o zi proastă. Mi-aș fi dorit să fii aici ca să pot împărtăși totul cu tine. Sunt trist că tata nici măcar nu mi-a dat bani pentru florile tale. Dar un bărbat drăguț a venit și m-a ajutat, e la fel de drăguț ca tine, mamă. Îl cunoști pe prietenul meu Alex? De câte ori este trist, se duce la mama lui și îi vorbește despre asta. Mi-aș dori să pot face la fel. Te rog, revino, mamă. Îți promit că nu te voi deranja. Mi-e foarte dor de tine!”, a spus el plângând.
Dar chiar atunci, a auzit o voce din spate:
„Sunt sigur că și ei îi este dor de tine.”
Când s-a întors, l-a văzut pe cel care îl ajutase la florărie.
„Tu ești fiul Adelinei?”, a întrebat bărbatul surprins.
„Dar de unde o cunoști pe mama mea?”, s-a mirat Aiden.
„Eu și mama ta am fost cei mai buni prieteni cu mulți ani în urmă, dar ceva s-a întâmplat și nu ne-am mai putut vedea. Apropo, cum te cheamă?”, a continuat cel care a câștigat admirația băiatului.
„Numele meu este Aiden. Nu vrei să-mi spui și tu cum te cheamă? Aș vrea să-i vorbesc mamei despre tine.”, a spus copilul.
„Eu sunt William, poți să-mi spui Will.”, a răspuns domnul din fața lui.
„În regulă, o să-ți spun unchiul Will. Tocmai îi povesteam mamei despre cum m-ai ajutat astăzi. Sunt fericit că ai venit. Deci s-o salutăm împreună?”, a întrebat Aiden cu o inocență pe chip.
Apoi, cei doi au mâncat o prăjitură în cinstea Adelinei și William l-a condus acasă pe micuț.
„Nu intri, unchiule Will? Mama a spus că dacă cineva te ajută, ar trebui să-i mulțumești și măcar să-l inviți în casă!”, a spus băiatul.
„Serios? Atunci nu putem refuza cererea mamei tale. O să parchez mașina și o să vin după tine. Mergi înainte.”, a răspuns William.
Fiul Adelinei a coborât din mașină și s-a îndreptat spre ușă, dar atunci l-a întâmpinat Lisa care a început imediat să îl certe.
„Pe unde ai umblat, de ce ai lipsit atât de acasă? Așa te-a învățat mama ta moartă?”, a strigat ea.
„Nu e treaba ta! Te rog să te dai din calea mea!”, a strigat și Aiden.
„Ai îndrăznit să îmi răspunzi?”, a țipat ea și mai tare în timp ce a ridicat palma spre el.
În acel moment a venit William lângă cei doi și a intervenit în discuție.
„Calmează-te, doamnă! Nu cumva să îl atingi!”, zise bărbatul.
„Cine ești tu să-mi spui ce să fac? Aiden este fiul meu și fac ce vreau eu cu el.”, a răspuns Lisa.
„Nu este fiul tău! Este fiul meu!”, a țipat atunci William.
„Ce cauți tu aici? Și cum îndrăznești să-l privești pe Aiden ca fiu?”, a ieșit Edward, în încercarea de a-și apăra soția.
„Poate vrei să sun la poliție și să mergem să facem apoi testul ADN.”, l-a amenințat cel care pretindea a fi adevăratul tată al lui Aiden.
„Foarte bine, fă ce vrei, oricum eu nu am vrut să îl cresc.”, a mormăit Edward.
„Tată, de ce spui asta?!”, a izbucnit băiatul în plâns.
„Acesta e adevărul, băiete! Oricum aveam de gând să te las la un orfelinat, ești copilul altcuiva și nu vreau să te mai țin.”, a continuat fostul soț al mamei lui.
„Nu te voi forța să stai cu mine, Aiden, dar mereu am știut că ești fiul meu. Mama ta îmi povestise despre asta când ne-am întâlnit prima dată după ce s-a căsătorit. Chiar ți-am trimis scrisori în fiecare an, dar cred că Edward nu ți le-a livrat niciodată. Am crezut că a fost un tată bun pentru tine, fiindcă asta a spus Adeline. Acum cred că doar se prefăcea în fața ei. Îmi pare rău dacă ai fost rănit de felul în care m-am comportat astăzi, dar chiar nu am suportat să te văd așa.”, a spus William pe un ton protectiv.
„Știu că mama ar fi făcut același lucru dacă ar fi fost aici. Vreau să stau cu tine, tată. Nu vreau să mă întorc.”, a răspuns băiatul în timp ce l-a îmbrățișat pe cel care îl iubea cu adevărat.
William l-a îmbrățișat și mai strâns, în timp ce nu se mai putea opri din plâns la vederea fiului său care i se adresase pentru prima dată cu „tată”.
Această poveste ne învață că fiecare persoană care apare în viața noastră vine cu un scop. William l-a salvat pe Aiden de la existența tristă pe care o avea alături de cei doi oameni care nu îl iubeau și nu îl voiau la ei în casă. Tatăl a simțit când să apară în viața fiului și să îi aline suferința provocată de lipsa mamei, dar și de nedreptățile care i se făceau în familia în care rămăsese.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!