Pe vremea când o îngheţată costa mult mai puţin decât astăzi, un copil
de vreo 10 ani intră într-o cofetărie şi se aşeză la o masă. Fata care servea
îi puse un pahar cu apă în faţă. “Cât costă o îngheţată de ciocolată cu migdale
pe deasupra?”, o întrebă copilul. “Cincizeci de cenţi”, îi răspunse fata.
Copilul scoase din adâncul buzunarului un pumn de monede, şi le examină atent.
“Şi... cât costă doar îngheţata de ciocolată?”, întrebă el din nou, ruşinat
parcă.
Alţi clienţi tocmai aşteptau să se elibereze o masă, aşa că fata deveni oarecum
agitată. “Treizeci şi cinci de cenţi”, îi răspunse, cu glas tăios, copilului.
Acesta îşi numără încă o dată monedele. “Atunci vreau doar îngheţata de
ciocolată, fără migdale deasupra”, spuse el, hotărât. Fata îi aduse îngheţata
împreună cu nota de plată, i le puse pe masă şi plecă.
Copilul termină îngheţata, plăti la casă şi ieşi din cofetărie. Când fata veni
să cureţe masa, i se puse un nod în gât, şi ochii i se împăienjeniră. Acolo, lângă
farfurioara goală şi paharul cu apă se aflau, frumos aranjate, monede în
valoare de cincisprezece cenţi...
Bacşişul ei. (deci copilul ar fi avut bani pentru înghețata cu migdale pe
deasupra, dar n-ar fi avut să-i lase și ei ceva și nici nu s-a supărat că nu
l-a servit cu mai multă politețe).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!