Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – semn al chemării și misiunii sale

 În fiecare an, la 24 iunie, prăznuim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dascăl al pocăinței, al milosteniei și al smereniei, cel care L-a botezat pe Mântuitorul Iisus Hristos în Râul Iordan. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, Elisabeta, mama sa, descinzând din seminția lui Aaron. 

Nașterea sa a fost vestită de către Arhanghelul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu a dat crezare celor vestite de Arhanghelul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui copilului. Nașterea Prorocului Ioan, întâmplată cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus, prin faptul că a fost vestită de înger, pentru că s-a întâmplat la bătrânețele părinților săi, dar și pentru că pruncul a tresăltat de bucurie în pântecele maicii sale cu prilejul întâlnirii cu Maica Domnului, umplându-se de Duh Sfânt, reprezintă tot atâtea semne al alegerii sale încă dinainte de naștere, dar și ale viitoarei misiuni a Sfântului Ioan, aceea de Îna intemergător și Botezător al Domnului. 

Nu întâmplător, data nașterii Sfântului Ioan Botezătorul a fost fixata la 24 iunie, deoarece potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în Sfânta Sfintelor - loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a X-a (cf. Levitic 16, 29). Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din luna septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere.

 Pe de altă parte, sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul stă în legătură directă cu ciclul cosmic, cu începutul micșorării zilei, pentru că după solstițiul de vară din 22 iunie, ziua începe să scadă, iar noaptea să crească. De aici putem deduce că Sfântul Ioan Botezătorul, cel care reprezintă Legea Veche, se naște într-un timp când ziua se micșorează, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului. În același timp, și Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, prăznuită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă, se află tot în relație cu ciclul cosmic, deoarece din 22 decembrie ziua începe să crească. De aceea, nașterile celor doi reprezintă și borne ale timpului în cursul unui an, borne simbolice care vorbesc despre creșterea și descreșterea zilei și implicit a luminii solare. 

Iată simbolistica legată de nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și a Mântuitorului, care vorbesc despre che marea și misiunea pe care o vor avea cei doi, unul de Înaintemergător, iar celălalt de împlinitor al lucrării de mântuire a neamului omenesc. 

Despre copilăria Sfântului Ioan Botezătorul cunoaștem puține lucruri din mărturiile evangheliștilor. Astfel, Sfântul Evanghelist Luca va spune: „Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel” (Luca 1, 80). 

Sfântul Ioan Botezătorul și-a început predica în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Pilat din Pont era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1- 2). Prin predica sa, a pregătit poporul pentru primirea lui Mesia, l-a descoperit pe Acesta și l-a făcut cunoscut lui Israel. El și-a început predica cu cuvintele: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!” (Matei 3, 2), îndemnându-i pe oameni la pocăință sinceră, iar aceștia, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. Botezul pe care-l practica Sfântul Ioan era botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, după cum relatează evangheliile, căci pocăința sinceră este cea care deschide porțile cerurilor. 

Pr. Caius CUȚARU

sursa:http://www.teologiearad.ro