Cuvânt la Duminica Sfinților Români

 

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Stim cu totii ca sfintenia este un atribut al Dumnezeirii, si noi, teologii, o definim ca stare continua a firii noastre, a vietii noastre sau starea vietii conforma cu fiinta. Insa aceasta stare numai la Dumnezeu este deplina.

Adica ceea ce face Dumnezeu este conform cu Fiinta Lui. El este Sfintenia absoluta! Toate slujbele pe care le facem noi nu au alt rod decât sa transmita spre noi sfintenia lui Dumnezeu. De aceea Biserica este numita “Laborator al Sfinteniei”. Ce înseamna “Laborator al Sfinteniei”? Locul unde mergi si te sfintesti. Înseamna ca si noi avem posibilitatea sa ne împartasim din sfintenie.

Poate sa fie o Biserica Sfânta, poate sa fie o Biserica laborator de sfintenie daca ea nu da sfinti? Noi avem aceste marturii, ca viata noastra se poate finaliza printr-un act de sfintenie, ca ostenelile pe care le facem noi pot fi rasplatite prin faptul ca Dumnezeu ne deschide o usa catre Rai. Ce înseamna sa intri în Rai? Poate intra în Raiul lui Dumnezeu ceva necurat sau spurcat? În nici un caz! Ca sa putem ajunge-n Rai, fiecare dintre noi trebuie sa trecem prin treptele sfinteniei. Si sunt multe treptele acestea. Întâi sunt trepte de curatire, de purificare. De fiecare data când îngenunchem în fata Sf. Altar si ne marturisim pacatele noastre, trecem prin baia lacrimilor, prin baia curatitoare. Depinde de noi cum ne marturisim si cum ne tinem fagaduinta pe care o facem în fata lui Hristos, în Taina Spovedaniei. Luam apoi Sfânta Împartasanie, care ne împartaseste cu Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Obtinem, în acest mod, o alta treapta, Îl obtinem pe Hristos în noi! Depinde cât Îl si tinem!… Daca suntem într-o legatura permanenta cu Hristos, daca vrem sa fim ai lui Hristos, daca vrem sa ardem de dragostea lui Hristos si faptele noastre încep sa fie tot mai placute lui Dumnezeu, urcam pe treptele sfinteniei.

Marturia sfintilor români, praznuiti Duminica aceasta, a lasat-o anume Dumnezeu noua, ca sa o trecem si pe sub simturile noastre. Ce mai înseamna sfintenia? Avem moastele Sfintilor. Ce sunt moastele Sfintilor? Poate unii nu ati vazut, altii poate ati vazut roadele acestea ale Sfintilor si, ca evlaviosi crestini, ati fost si v-ati închinat si v-ati atins de ele si le-ati sarutat. Cei dragi ai nostri pleaca din lumea aceasta. Când îi ia Dumnezeu, ne apropiem cu drag de ei, pentru ca sunt ai nostri, si îi luam si îi sarutam, îi îmbratisam si îi simtim ca sunt reci. Oricât ne-ar fi ei de dragi, nu-i putem pastra însa lânga noi. A aratat Dumnezeu însa, în acelasi timp, ca ceea ce e firesc sa se dea stricaciunii, prin puterea lui Dumnezeu poate ramâne nestricacios. Acestea sunt moastele Sfintilor: trupuri spiritualizate, care s-au sfintit prin fapte, nu prin cuvinte, prin osteneala vesnica.

Iata-ne, asadar, la doua saptamâni dupa Pogorârea Duhului Sfânt, a Celui Care inunda inimile oamenilor de Duh, pentru a putea sa se puna cu totul în slujba lui Hristos, pentru a gasi puterea de a muri pentru Hristos! Astazi vedem cum creste Biserica prin martiri, prin Sfintii nostri! De aceea rânduiala din Duminica aceasta s-a îngrijit ca praznuirea Sfintilor sa fie laolalta cu Chemarea primilor Apostoli. Fundamentul Bisericii noastre sunt întotdeauna martirii, Sfintii si mucenicii nostri, de la începutul veacurilor si pâna astazi.

“Vino dupa Mine!” al Mântuitorului spus astazi lui Petru si lui Andrei primeste raspunsul în martiriul si jertfa Sfintilor, ale celor care au înteles ca trebuie sa moara de dragul lui Hristos si al Bisericii Sale, pentru apararea dreptei credinte si pentru propasirea neamului crestinesc.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ducem mai departe, asa cum au facut-o Sfintii de dinaintea noastra, credinta si Adevarul, curate, luminoase, în Duh de smerenie si umilinta si, în acelasi timp, cu curaj si putere de jertfa marturisitoare.

sursa: http://www.agnos.ro