Într-o iarnă grea, un călugăr a plecat din mănăstire
spre satul de la poalele muntelui, să vadă de sănătatea unui copil pe care
boala îl ţintuise la pat. La marginea pădurii, a găsit, căzut în zăpadă, un
cerb mort de foame şi frig, dar şi-a continuat drumul. Ajuns în casa băiatului,
l-a chemat pe tatăl acestuia şi i-a spus:
- Am găsit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul şi foamea l-au răpus.
Haide să îl iei şi veţi avea hrană pentru o vreme!
Bucuros, omul i-a mulţumit călugărului şi l-a urmat la locul cu pricina. Lângă
cerbul mort însă, zăcea acum un lup, care, găsind între timp animalul, îl
devorase. Neştiind să se oprească la timp, mânat doar de o lăcomie exagerată,
lupul mâncase mult mai mult decât i-ar fi trebuit şi decât ar fi avut nevoie.
Acum zăcea mort, ucis de propria lui lăcomie.
Văzând toate acestea, călugărul îi spuse ţăranului:
- Vezi tu, unii sunt asemenea cerbului, răpuşi de griji şi nevoi, de lipsuri şi
greutăţi. Sufletul lor se întunecă şi “îngheaţă” în atâtea necazuri. Aceştia
uită de Dumnezeu şi de cele sfinte, furaţi de viaţa grea pe care o trăiesc,
când doar credinţa le-ar mai putea încălzi sufletul. Numai dragostea şi mila
lui Dumnezeu îi pot întări; nu trebuie decât să le caute, însă alţii – vai de
aceia! – sunt asemenea lupului. Au ce le trebuie, au chiar mai mult decât le-ar
trebui şi, cu toate acestea, sunt şi ei morţi sufleteşte. Trăiesc doar pentru
ei, când ar putea să dea şi altora. Sufletul lor este “îngheţat” de egoism,
întunecat de lăcomie. Vai de ei, căci păcatul lor este cu atât mai mare! Să fii
copleşit de greutăţi este o neputinţă, însă să fii doborât de plăceri este o ruşine!
La Judecata ce va veni curând, va fi rău de sufletul îngenunchiat de greutăţi,
dar va fi vai şi amar de sufletul îngenunchiat de plăceri.
“Ispitele sunt de două feluri: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile, vădind
răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iarăşi chip de ispită. E la fel de
greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l
jigneşti în situaţii înalte” (Sfântul Vasile cel Mare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!