Era un creștin, ca mulți alții, care ori de câte ori preotul îi făcea o
aluzie sau chemare, el răspundea la fel:, , N-am timp, părinte!”
De pildă, când preotul îi zicea:, , Vino măcar de Paști, de Crăciun, la hramul
Bisericii de ziua dumitale, spovedește-te măcar o dată, de două ori pe an și
împărtășește-te!”, el răspundea la fel, că nu are timp.
Avea însă omul nostru nostru timp pentru plimbare, petreceri, cleveteală și
câte altele nefolositoare.
După câțiva ani se întâlni cu preotul și îi zise:, , Toți m-au părăsit, părinte
și mă simt fără nici un rost și nenorocit”.
Preotul îi răspunse cu blândețe și dragoste:, , De, fiule, eu te-am chemat la
cele bune și ai zis că pentru ele nu ai timp. Cele pentru care tu ai avut timp
te-au părăsit; nu mai au ele timp pentru tine. Să știi însă că Acela pentu care
tu nu ai avut timp niciodată, te așteaptă încă să vii...”
, , Cine este părinte, și unde îl găsesc?!”
, , Este Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, și Se află întotdeauna în Biserica
Lui”
Și de atunci omul acela a avut timp și pentru Dumnezeu, trăind mulțumit și
fericit, pentru că L-a aflat și I-a urmat poruncile Sale.
, , Dumnezeu iubește milostivirea cu privire la cei ce se pocăiesc, dar iubește
totodată și judecata cu privire la cei ce nu vor să-și plece cerbicia”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!