Era aproape de miezul nopţii. O femeie în vârstă, de origine afroamericană, se afla pe o autostrada din Alabama, cu maşina defectă şi înfruntând o furtună înfricoşătoare. Motorul se oprise şi nu mai pornea defel, iar ea, disperată, trebuia neapărat să plece către destinaţie. Udă de sus până jos, se hotărî să oprească prima maşină care ar fi trecut pe acolo.
Un tânăr de rasă albă se opri să o ajute, în pofida tuturor conflictelor care
marcaseră anii ’60, între albi şi negri. Tânărul o luă şi o duse într-un loc
sigur, o ajută să ia legătura cu cine trebuia, şi apoi o urcă într-un taxi. În
disperarea ei, femeia părea jenată că nu-i poate mulţumi cum se cuvine. Îşi
notă adresa tânărului, îi mai mulţumi o dată, şi plecă.
Şapte zile trecuseră, când în casa tânărului se auzi soneria de la intrare.
Spre surpriza lui, un televizor color de mari dimensiuni îi fu livrat direct,
printr-o companie de transport. Avea un bileţel, special lipit pe ambalaj. În
el scria: “Profunde mulţumiri pentru ajutorul tău de pe autostradă. Ploaia nu
numai că mă udase până la piele, dar îmi înecase şi sufletul. Atunci ai apărut
tu. Mulţumită ţie, am putut ajunge la căpătâiul soţului meu care agoniza, cu
doar câteva clipe înainte ca el să-şi dea duhul. Dumnezeu să te binecuvânteze
pentru ajutorul pe care mi l-ai dat şi pentru binele pe care îl faci celor din
jur, dezinteresat. Cu sinceritate, soţia celui ce a fost Nat King Cole”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!