„Se povesteşte într-o carte veche că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire zicându-le: “Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!”.
Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători
care-i i-au, şi aceia, în râs: “Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă
de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!”. Tatăl coborâ şi sui
pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia
spuseră: “Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul
merge pe jos iar fiul său călare pe măgar “.
“Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia?” zise tatăl. Se suiră amândoi pe
măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva
paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră: ”Ia, uitaţi-vă, ce oameni
tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar”.
“Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai
să mai încercăm una !”. Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn
şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el
la drum. Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca
de nişte nebuni.
Orice ai face, de gura lumii tot nu vei scăpa, așa că ține cont de ea numai
când este spre binele tău, omule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!