- Îmi tot vorbeşti despre un Dumnezeu bun şi iertător – zicea un om oarecare, către un creştin practicant – dar uită-te în lume, zicea el, că nu ne mai slăbesc loviturile şi bătăile lui Dumnezeu.
Creştinul nostru îl ascultă înţelegător şi cu multă blândeţe îi zise:
- Când o oaie iese din turmă şi îşi face de cap, ce face păstorul?
Fluieră după ea şi o strigă pe nume, dar oaia nu ascultă.
O ameninţă cu băţul, dar ea n-are nici-o grijă.
Aruncă cu ceva după ea, dar oaia şi mai mult se depărtează.
Pe urmă trimite câinele după ea, care o înhaţă, o supără şi o muşcă.
Aşa e, frate dragă, şi cu noi. Domnul, Păstorul cel Mare şi Bun, a încercat
multe şi felurite chemări dulci, să ne întoarcem înapoi din răutăţi în turma
lui cea binecuvântată. Dar noi n-am vrut să ne întoarcem. De aceea a
trimis asupra noastră necazuri şi urgii, care ne înconjoară şi ne muşca din
greu, încercând să ne întoarcă în turma lui cea sfântă. Vai de cei ce nici acum
nu înţeleg şi nu ascultă glasul şi chemările scumpului nostru Păstor, Iisus
Hristos.
Un părinte cu viață sfântă spunea că Dumnezeu nu este
mânios niciodată căci El este bunătatea întruchipată, fiind bunătate
niciodată nu se mânie. Dumnezeu văzând cerbicia omului se coboară la chipul
său, la mintea sa și ia o înfățișare a mâniei precum o mamă, care nereușind
să-și înduplece copii să facă binele, caută să-i sperie cumva. Toate acțiunile
lui Dumnezeu față de noi sunt manifestări ale iubirii chiar dacă nouă uneori ni
se par a fi ale urgiei și mâniei. Pune Domnul în aplicare orice metodă numai
să-l întoarcă pe om la calea cea dreaptă și bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!