Într-o zi, cu multă vreme în urmă, undeva, o tânără
femeie înfășurată în niște veșminte zdrențuroase, străbătea ulițele unui sătuc,
bătând din poartă în poartă și cerând milostenie.
Nu prea avea noroc. Mulți îi adresau vorbe de ocară, alții asmuțeau câinii
asupra-i. Alții însă îi aruncau în poale doar coji de pâine mucegăită și
cartofi stricați.
Numai doi bătrânei care locuiau într-o casă micuță de la marginea satului o
poftiră în casă pe sărmana femeie.
- Șezi un pic de te încălzește, spuse moșul, în vreme ce soția sa pregătea o
ulcică de lapte și o felie mare de pâine.
În ziua următoare, în acel sat se petrecu un lucru nemaipomenit. Un slujbaș
regesc aduse pentru familiile din fiecare casă câte o invitație la palat.
Neașteptata invitație tulbură tot satul, iar după-amiaza toate familiile,
gătite în straie de sărbătoare, sosiră la castel. Fură duse într-o impunătoare
sală de ospețe și fiecăruia i se dădu un loc anume.
Când se așează toți, servitorii în livrele începură să servească mâncarea. De
îndată, se ridică un murmur de dezaprobare și mânie pe care nimeni nu încerca
să le ascundă. În fapt, servitorii puneau sârguincioși pe farfurii coji de
cartofi, pietre și coji de pâine mucegăită. Numai în farfuriile celor doi
bătrânei, așezați undeva la un colț al mesei, puseră cu politețe rafinate și
delicioase feluri de mâncare.
Pe neașteptate, în sală intră tânăra femeie cu veșmintele zdrențuite. Cu toți
amuțiră.
- Ați găsit astăzi tocmai ce mi-ați dat mie ieri.
Își scoase hainele cu care era înveșmântată. Pe sub zdrențe avea niște straie
aurite, presărate cu nestemate. Era însăşi regina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!