Tradiția apocrifă (cărți care nu sunt acceptate a fi canonice însă care ne furnizează anumite detalii importante), care a transmis aceste detalii despre nașterea Prorocului, precizează că el era din tribul lui Aaron și deci era preot. Încă din copilărie, ținea strict toate poruncile Legii și se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat și rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul și făcură din el modelul vieții mănăstirești.
Sovac, tatăl lui Ilie, a văzut oameni îmbrăcați în veșminte albe care îl înveleau pe Sfântul Ilie în haine de foc și îi dădeau să mănânce o flacără. Preoții templului din Ierusalim au interpretat vedenia că Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a trăit și și-a desfășurat activitatea în secolul al IX lea perioadă în care poporul se îndepărtase de la dreapta credință prin cinstirea zeului Baal.
În acea vreme regatul lui Israel era împărțit în două părți disproporționate: Regatul de Sud, al lui Iuda, consta numai din două seminții, ale lui Iuda și Veniamin, cu capitala la Ierusalim; iar regatul lui Israel de Nord consta din celelalte zece seminții, având capitala la Samaria. Regatul lui Iuda era guvernat de descendenții marelui rege Solomon, fiul lui David, pe când regatul de Nord a ajuns mai târziu să fie guvernat de o slugă a lui Solomon, pe nume Ieroboam.
Sfântul Ilie a fost unul dintre primii mari proroci ai lui Israel, în sensul deplin al cuvântului, căci proroc nu însemna doar înainte-văzător al celor viitoare, ci și glas dojenitor în numele Celui Preaînalt, ca să nu se abată de la dreptate nici poporul, nici mai-marii lui.
Întreaga lui activitate a fost legată de viața și istoria comunității israelite din Regatul de nord, care își avea capitala la Samaria. Activitatea lui Ilie este descrisă în cărțile 3 și 4 Regi (capitolul 1) și nu conține nici un fel de informație despre viața sa personală.
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este amintit pentru prima dată la 1 Regi 17, 1 din Vechiul Testament, el ducând Cuvântul Domnului către regele Ahab al Israelului, care, sub influența soției sale Isabela închinătoare la Baal, rătăcise de la dreapta credință și îmbrățișase legea idolească.
Sfântul Proroc Ilie vestește seceta din cauza fărădelegilor lui Ahab
Atunci Sfântul Ilie, proroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu!" (3 Regi 17, 1).
Ahab, rege al Israelului, care mutase capitala regatului nordic la Samaria (regatul sudic, al lui Iuda, păstrase capitala tradițională - Ierusalimul), se căsătorise cu Izabela, fiica regelui Ieteval al Sidonului. Datorită influenței soției sale, Ahab a încălcat Legea, instaurând cultul idolului fenician Baal și a altor zei "împrumutați" de la fenicienii din Tir și Sidon. Mai grav a fost faptul că, luându-se după regele lor, tot mai mulți supuși ai săi l-au părăsit pe Dumnezeul lui Israel, închinându-se idolilor păgâni. Acesta a fost sensul mesajului transmis de Sfântul Proroc Ilie - de mustrare a lui Ahab pentru rătăcirea sa, pentru că închinându-se idolilor se pierdea nu numai pe sine ci și pe întreg poporul său pe care îl trăgea pe calea pierzaniei.
Regele Ahab nu a ascultat cuvântul Domnului și sfaturile lui Ilie; ca urmare s-a împlinit profeția lui Ilie - a început o secetă cumplită, nicio picătură de ploaie sau măcar de rouă nu a mai picat, urmând nerodirea lanurilor, lipsa de hrană și foametea; nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranța că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască și să se întoarcă la adevărata credință.
Din porunca lui Dumnezeu, Prorocul, înveșmântat doar cu o piele de animal, părăsi ținutul lui Israel și se duse la râul Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (după tradiția bisericească, în acest loc a fost ridicată mai târziu mănăstirea Hozeva, care mai există și astăzi, unde a trăit și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul). Domnul îi trimise corbi (păsări pe care evreii le considerau impure) pentru a-i aduce pâine dimineața și carne seara, ca să poată supraviețui.
Pentru a citi mai mult despre Mănăstirea Hozeva APĂSAȚI AICI.
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul și văduva din Sarepta Sidonului
Când secă și râul Chorrath, Dumnezeu îl trimise pe Sfântul Ilie la Sarepta Sidonului, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei. Ilie ajunse la o văduvă săracă, păgână, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea și fiul ei. În ciuda sărăciei, ea puse înainte de toate datoria ospitalității și îndată ce Prorocul i-o ceru, ea îi pregăti o pâine, cu făina și uleiul pe care le mai avea. Primi fără întârziere răsplata ospitalității sale: la cuvântul Prorocului, covata sa cu făină și ulciorul cu ulei nu se mai goliră până la revenirea ploii.
Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la aceasta văduvă, când fiul ei muri. Cum femeia, în durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul îl luă pe copil, și după ce suflă de trei ori asupra trupului neînsuflețit, chemându-l cu strigăte puternice pe Dumnezeu, el îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profețind astfel învierea morților (3 Regi 17, 2-24).
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul și omorârea poieților mincinoși - dezlegarea cerului
După ce au trecut trei ani de secetă, preabunul Dumnezeu, văzând că omenirea se topește de foamete, s-a milostivit și a zis către robul Său Ilie: "Du-te și te arată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mâinilor mele, să dau ploaie și să adap pământul cel uscat prin cuvântul gurii tale, ca să-l fac aducător de roade; căci acum și Ahab se pleacă spre pocăință și te caută, voind să te asculte la ceea ce-i vei porunci". Plecând Prorocul Ilie din Sarepta Sidonului, s-a dus în Samaria la regele Ahab.
În drumul său, l-a întâlnit pe un sfetnic al regelui, numit Obadia. Acesta era temător Adevăratul Dumnezeu, el luând apărarea unor proroci în fața regelui Ahab (care voia să îi ucidă, instigat de soția sa Izabela) și chiar le salvase viața ascunzându-i în peșteri. La porunca lui Ilie, Obadia și-a făcut totuși curaj și s-a dus la rege, pe care l-a convins să îl întâlnească pe Ilie (3 Regi 18, 1-17).
Ilie se arătă în fața regelui Ahab, care rămase surprins să îl vadă venind, liber, pe cel pe care îl căutase peste tot cu slugile sale. Ilie îi ceru să adune pe tot poporul lui Israel pe Muntele Carmel ca martor al confruntării sale cu cei 450 de profeți ai lui Baal și cei 400 de profeți ai zeiței feniciene Așera, care erau întreținuți de Izabela.
Când toată lumea fu adunată, Sfântul Ilie le zise: "Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați Lui! Și dacă este Baal, urmați aceluia" (3 Regi 18, 18). Poporul însă n-a răspuns nimic. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a cerut atunci ca doi viței să fie pregătiți pentru sacrificiu, pentru el și pentru profeții lui Baal, și să fie așezați pe rug. Apoi să se roage fiecare Dumnezeului lui pentru a trimite foc din cer pentru a mistuii jertfa, și Dumnezeul care va răspunde la aceste rugăciuni va fi cel care există cu adevărat. Apoi a lăsat primii pe falșii profeți să aducă primii sacrificiul.
Aceștia îl invocară cu strigăte pe Baal, din zori până în seară, dar în zadar. Ilie râdea de ei, încurajându-i să strige mai tare, ca nu cumva zeul lor să fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul înălță un altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 seminții ale lui Israel, săpă un șanț larg în jurul altarului, pe care puse vițelul jupuit de piele, și porunci să fie vărsată, în trei rânduri, apă din belșug peste acesta, astfel încât să se umple șanțul.
Apoi înălță spre cer un strigăt puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Imediat a coborî foc din cer, mistuind jertfa, lemnul și apa. Tot poporul căzu atunci cu față la pământ strigând: "Cu adevărat Domnul este singurul Dumnezeu!". Din porunca lui Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, falșii profeți fură prinși și uciși cu toții. El îl anunță apoi pe Ahab că seceta avea să înceteze în curând, apoi se urcă în vârful Muntelui Carmel și, plecându-se asupra pământului, cu capul între genunchi și mintea adunată în inimă, începu să se roage. De șapte ori trimise pe slujitorul său să privească orizontul, în direcția mării, iar a șaptea oară un norișor și-a făcut apariția, cerul se întunecă și ploaie căzu din belșug, răspândind pe pământ binecuvântarea cerească.
Ungerea lui Ieheu ca rege și prorocul Elisei
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul aflând apoi că Izabela vrea să se răzbune pe el pentru uciderea profeților zeului Baal, s-a refugiat la Beer-Șeba, în regatul Iuda. Acolo, mai exact pe muntele Horeb, i s-a arătat din nou Domnul, spunându-i: "Mergi și întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc și, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael, pe Iehu, fiul lui Nimși, să-l ungi rege peste Israel, iar pe Elisei, fiul lui Șafat din Abel-Mehola, să-l ungi proroc în locul tău! Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei." (3 Regi 19, 15-17).
Moartea regelui Ahab și a fiului său Ahazia
După câțiva ani, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a fost trimis iarăși de Dumnezeu la regele Ahab, ca să-l avertizeze pe acesta că va fi pedepsit pentru fărădelegile sale, îndeosebi pentru uciderea lui Nabot (la instigarea Isabelei). Trei ani mai târziu, Ahab a pierit într-o luptă cu sirienii, fiind pedepsit pentru păcatele sale. L-a urmat pe tronul Israelului fiul său, Ahazia, care a comis aceleași păcate ca și Ahab: "Căci a slujit lui Baal și i s-a închinat lui și a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său" (3 Regi 22, 52-53). Ahazia căzând bolnav, a vrut să consulte oracolul zeului Baal. Sfântul Ilie a ieșit în calea trimișilor regali, mustrându-i pentru faptul că se adresau unui idol păgân, în loc să se roage Dumnezeului părinților lor, și a prorocit moartea iminentă a lui Ahazia, ceea ce s-a și întâmplat în scurt timp.
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul se ridică la cer
Când s-a apropiat vremea în care voia Domnul să îl ia pe Sfântul Ilie la sine, sfântul proroc și cu Elisei (care devenise ucenicul său) mergeau de la cetatea Ghilgal spre cetatea Betel. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, cu smerită cugetare, voia să tăinuiască față de Elisei preamărirea ce era să i se facă de către Dumnezeu, și a zis către Elisei: "Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel". Elisei, cel care mai târziu avea să devină și el un sfânt și mărit proroc, știind de asemenea din dumnezeiască descoperire ceea ce era să fie, i-a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi". Același lucru s-a repetat și la Ierihon și la Iordan, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul încercând să îl facă pe Elisei să rămână, însă Elisei a continuat să îi ceară Sfântului Ilie să îi ia împreună cu el, lucru care s-a și întâmplat.
Când amândoi sfinții proroci au ajuns la râul Iordanului, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a luat cojocul său și, învârtindu-l, a lovit apa cu acesta și ea s-a despărțit în două; trecut amândoi ca pe uscat. După ce au trecut ei Iordanul, Ilie a zis către Elisei: "Cere de la mine ce vrei, mai înainte de a fi luat de la tine". Elisei a răspuns: "Cer ca darul din tine să fie îndoit în mine". Sfântul Ilie i-a zis: "Greu lucru ai cerut; însă, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, ți se va împlini cererea; iar de nu mă vei vedea, nu ți se va împlini cererea".
Pe când mergeau ei și grăiau, deodată s-a arătat între amândoi un car cu cai de foc și Sfântul Proroc Ilie a fost luat spre cer. Elisei privea și striga: "Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!", ca și cum ar zice: "O, părinte, tu ai fost toată puterea lui Israel, care mai mult cu rugăciunea și cu râvna ta ai ajutat împărăția lui Israel, decât multă mulțime de viteji și de călăreți înarmați", și nu l-a mai văzut. Elisei s-a apucat de hainele sale și le-a rupt tânguindu-se. Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie, lăsat peste dânsul și, luându-l, a stat pe malul Iordanului; deci, despărțind cu el apa ca și Sfântul Proroc Ilie, a trecut pe uscat; și astfel s-a făcut moștenitor darului care lucra în învățătorul lui (4 Regi 2, 1-15).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!