Predica a Părintelui prof. dr. Mircea Păcurariu la sărbătoarea Sf. Proroc Ilie Tesviteanu

 Iubiti credinciosi,

Profetii sau proorocii Vechiului Testament au fost cei mai de seama trimisi ai lui Dumnezeu si învatatori ai poporului biblic, care au pastrat si au aparat credinta într-un singur Dumnezeu, pregatind astfel calea pentru Testamentul cel Nou, adica pentru Iisus Hristos. Deci ei au avut doua misiuni: pe de o parte, erau aceia prin care Dumnezeu îsi împartasea vointa Sa, iar pe de alta parte, ei predicau poporului israelitean întoarcerea la calea cea adevarata si vesteau venirea lui Mesia. Predica lor era însotita de multe ori si de minuni.

Toti profetii au fost chemati la misiune direct de Dumnezeu. Ei faceau parte din diferite semintii ale lui Israel si din diferite paturi sociale. Sfânta Scriptura vorbeste de un numar destul de mare de profeti. Şirul lor începe cu Moise si se sfârseste cu Sfântul Ioan Bote­zatorul. De obicei, ei se împart în doua grupe. Din prima fac parte profetii care si-au scris cuvântarile catre popor, fiind numiti si profeti noi. Acestia sunt în numar de 16, si anume: 4 profeti mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel si Daniel, si 12 profeti mici: Osea, Ioil, Amos, Avdia, Iona, Miheia, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia si Maleahi. Din a doua grupa fac parte profetii care nu si-au scris cuvân­tarile, ei fiind, numiti si profeti vechi. Între ei se numara: Samuil, ultimul judecator, Gad, Natan (în vremea lui David), Ahia din Şilo (în vremea lui Solomon), Ilie cu ucenicul sau Elisei si multi altii.

Între acestia din urma, la loc de cinste se numara Sf. Prooroc Ilie, originar din Tesba Galaadului. Activitatea lui profetica s-a desfasurat în secolul IX î.Hr., în vremea domniei regelui Ahab din Samaria, fiind prezentata în doua din cartile Vechiului Testament: a treia a Regilor, cap. 17-19 si a patra a Regilor, cap. 1-2. Regele Ahab era un om plin de faradelegi si de pacate, dupa cum era si sotia sa Isabela. Ei au parasit închinarea catre un singur Dumnezeu, ridicând temple si jertfelnice zeului Baal si zeitei Asera. Din pricina faradelegilor lor, proorocul Ilie le-a prevestit ca Dumnezeu nu va mai da ploaie pe pamânt. El s-a retras apoi într-un loc ascuns, lânga pârâul Gherit, nu departe de Iordan. Acolo îi aduceau corbii pâine si carne în fiecare dimineata, iar apa bea din pârâu. Secând pârâul din pricina lipsei de ploaie, Domnul i-a poruncit sa se îndrepte spre localitatea Sarepta, situata lânga orasul Sidon din Fenicia, caci poruncise unei femei vaduve sa-i dea de mâncare. Dar în casa acelei femei n-a gasit decât o mâna de faina si putin untdelemn, din care voia sa faca o azima pentru ea si pentru fiul ei si apoi sa moara. Ilie o încurajeaza, spunându-i ca Domnul a rânduit ca faina si unt­delemnul ei sa nu se sfârseasca pâna când va da iar ploaie pe pamânt. Şi s-a întâmplat dupa cuvântul lui. Dar la scurta vreme, s-a îmbolnavit fiul acelei femei si a murit. El a fost înviat însa de Domnul, prin rugaciunea proorocului Sau Ilie.

În cel de al treilea an al acelei secete, Domnul i-a poruncit lui Ilie sa se arate regelui Ahab. Facând aceasta, proorocul i-a cerut lui Ahab sa adune, pe muntele Cârmei, întreg poporul, împreuna cu cei 450 de· profeti ai zeului Baal si cu cei 400 de profeti ai zeitei Asera. Dupa ce s-au adunat acolo, a cerut sa i se dea doi vitei, unul pentru preotii pagâni, iar altul pentru sine, ca sa-i pregateasca pentru jertfa, dar sa nu puna foc pe ea, ei fiecare sa cheme si sa roage pe Dumnezeul lor sa le aprinda jertfa. Preotii lui Baal au facut dupa cuvântul lui Ilie, rugându-se îndelung zeilor lor, dar rugaciunea lor a ramas zadar­nica. Înspre seara Ilie a luat 12 pietre din care-a facut un jertfelnic, pe care a pus lemne, iar deasupra, vitelul cel taiat. Apoi a rostit o rugaciune scurta catre Dumnezeu; si a cazut foc de la Domnul, care a mistuit întreaga jertfa. Poporul, cunoscând acum care este adeva­ratul Dumnezeu, a ucis pe toti preotii lui Baal si, îndata dupa aceasta, Domnul a trimis ploaie pe pamânt.

Din pricina uciderii preotilor lui Baal, regele Ahab si sotia sa au prins si mai multa ura împotriva lui Ilie, voind sa-l ucida. De aceea, el s-a retras în muntele Horeb, unde a locuit într-o pestera. De acolo, Domnul l-a trimis sa unga prooroc, în locul sau, pe Elisei. Apoi l-a trimis sa-l mustre pe Ahab pentru ca rânduise, prin sotia sa, uciderea unui locuitor cu numele Nabot, ca sa-i rapeasca si sa-i stapâneasca o vie. Proorocul i-a prezis ca pentru aceasta faradelege vor fi ucisi atât el, cât si sotia sa, lucru care s-a si întâmplat, curând.

La scurt timp dupa savârsirea acestor fapte minunate, trecând împreuna cu ucenicul sau Elisei Iordanul, - pe care l-a despartit în chip minunat în doua cu mantia lui -, s-a îndreptat spre pustie. Dar "iata ca pe neasteptate un car cu cai de foc a trecut printre ei si Ilie s-a suit la cer într-un vârtej de vânt' (IV Regi 2, 11) . În timp ce era ridicat spre cer, i-a cazut mantia, care i-a ramas lui Elisei, despartind si acesta cu ajutorul ei apele Iordanului. Elisei a continuat apoi lucrarea profetica a lui Ilie, fiind socotit de toti un urmas al sau.Iubiti credinciosi,

Sfântul Ilie a fost unul dintre cei mai mari prooroci ai Vechiului Testament. Vrednicia lui s-a aratat în curajul cu care a mustrat fara­delegile regelui Ahab si ale sotiei sale, în faptele minunate pe care le-a savârsit, în lupta pe care a dus-o împotriva cultului idolesc si a preotilor lui Baal si Aserei, prin jertfa adusa pe muntele Cârmei, în urma careia a reasezat cultul Dumnezeului celui adevarat al lui Israel. In Noul Testament se spune ca la Schimbarea la Fata Ilie s-a aratat împreuna cu Moise, vorbind cu Mântuitorul (Matei 17, 3).

Din aceste motive, Biserica crestina îl praznuieste în fiecare an la 20 iulie. Poporul nostru dreptcredincios l-a cinstit întotdeauna: prin slujbe, prin pictarea chipului sau în biserici si pe icoane, prin numele sau care este dat la botez unora dintre noi. Sa-l rugam si noi în aceasta zi a praznuirii lui, zicând: "O, prealuminate si preamarite proorocule al lui Dumnezeu Ilie, cel ce trimiti pe pamânt ploile si seceta, belsugul si lipsa, asculta aceasta rugaciune, pe care cu evlavie o aducem, si, prin mijlocirea ta cea fierbinte catre Domnul Dum­nezeu, apara-ne de seceta, de foamete si de bolile cele aducatoare de moarte, si daruieste noua buna întocmirea vazduhului si toata îmbelsugarea pamântului, întarindu-ne în dreapta credinta si viata curata, casa ne învrednicim de fericirea raiului" (Condacul '13 din Acatistul sau). »Amin.

Extras din vol. Predici, aparut la editura IBMBOR, p. 387-389.