Într-un manuscris vechi se istorisește povestea unei fete care făcea parte din grupul femeilor care îl însoțiseră pe Iisus până la Calvar.
Era o tânără timidă, tăcută și rezervată. La vestea Învierii, ea nu a avut
nevoie nici de viziuni, nici de dovezi. A crezut de îndată. Și, cuprinsă de o
îndrăzneală cum nu mai cunoscuse, porni în lume să vestească învățăturile lui
Iisus. Nu-i mai era teamă. Predica în cetăți și așezări mici. Într-o bună zi,
se apropie de ea un bărbat, care fusese adânc mișcat de mărturia ei. Și
întrebă:
- Spune-mi, care este taina curajului tău?
- Umilința, așa cum m-a învățat Domnul.
Bărbatul rămase o clipă în tăcere și apoi întrebă iar:
- Și la ce folosește umilința?
- Ca să poți spune primul: ”Te iubesc”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!